Sentiment

O ador.
Nu conteaza de unde, de catre cine, cum sau pentru ce. O sa ma credeti sonata.

Caldura rece a trupului firav
Pulseaza fiori fierbinti prin vinele-nghetate,
Batai crescande-a doua inimi tremurande
Contopesc purul amor intr-un foc jilav.
Scantei intunecate-aprind flacara privirii
Pasiunea-ntrezarita cedeaza nemuririi.
Lumina fada intuneca pulberea de vis
Intai cristal de ape-n orizonturi noi deschis.

For a friend

Every ''Good mornin'!'', every smile
Makes me feel happy for a while
And then the thought that i`ll see you soon
Brings a warm feeling in my soul's lagoon.
A real friend - a huge treasure
But this value it's usually very rare
And many thieves just try to steal it
But as heavy as it is - as harder they can take it ..

Thanks!

Cu dedicatie.

Foarte pueril

De ce?
1. Nu stiu
2. Poate pentru ca ..
3. Pentru ca ..

Zi stupida. Dar mi-a placut ... :)
A, si inca nu exista cineva care sa imi aduca aminte de fiecare data ca este 518 si nu altceva.

Si mai nou, vreau o sora geamana :X
Si trebuie sa fac un film/documentar despre adolescentii de azi.
Idei, ceva?

20 Noiembrie: Sunt atat de aiurita azi, incat nici macar nu stiam de la ce vine 518. Deci nu are rost.

Get drill and work :)

Perfect morning.

*dreaming*

What are you waiting for?
Put your back in it!

Just a little more,
Throw your waste in it now!
Tell your body again,
Work it hard and long!
When you finish that,
How’d you go down town.

Eppaaaaa :))

Mai nou ... dar vechi

Avril Lavigne - When you're gone
Am devenit obsedata de melodia asta
E superba.

(Nu fac reclama)

''When you're gone
The pieces of my heart are missing you
When you're gone
The face I came to know is missing too
And when you're gone
The words I need to hear to always get me through the day
And make it OK
I miss you''

Ceva drag mie.

De ce ‘’de ce’’?

Oare lumea e chiar asa de diferita dintr-un loc in altul? De fapt: de ce? Nu suntem toti fiinte lasate pe pamant, cu o devenire, un scop si constiinta sensului existentei noastre? De ce un om se schimba pe parcurs, daca el a fost lasat aici cu o menire?

De ce profita cu atat egoism si nesimtire de bunurile vietii, cand poate sa
guste cate putin din fiecare fara a suporta nici o consecinta dureroasa ci numai
placere si satisfactie?

Ei bine, intrebarea cea mai frecventa, care nu are niciodata un sfarsit bine conturat, un raspuns pe deplin concret. De ce?
Poate va intrebati de ce sunt atat de afectata de aceste lucruri care altul pur si simplu le ignora. Sunt, sau cel putin am fost - si multi altii - victima unor astfel de oameni, pentru care ‘’de ce’’ insemna ‘’pentru ca’’ si care exploatau increderea si naivitatea unor oameni in scopul propriei impliniri, fara sa le pese de soarta celorlalti. Dar asta nu e asa important ca ce voi face in urmatoarea ora. Pauza.

Draga cititorule (merge spus si asa), momentan te voi lasa sa meditezi in legatura cu filozofiile mele de ex-puber, nevoit sa se maturizeze mai devreme decat impun legiile naturii. Tschuss!

Primul Pas

8:21 ... Intre timp a ajuns sa fie 8:25. Au fost chiar patru minute in care m-am holbat la monitor. De ce scriu asta acum, aici, asa? Nu am idee. Poate doar pentru ca vreau sa imi ocup timpul cu ceva, sau e ceva care ma apasa si numai asa pot sa ma eliberez, ori am o pofta nebuna de tastat sau de batut campii – ah, dulcii mei campi, de cate ori am zburdat ca o gazela cu coada in vantul domol, de cate ori v-am colindat... – sau pur si simplu am inspiratie. Da, am inspiratie. Cel mai potrivit cuvant ‘’inspiratie’’.
‘’Our love floated out the window... Our love floated out the back door... Our love floated up in the skyes, in heaven, where it began : back in God’s hands.‘’
Ce versuri dramatice, chiar triste – sincer, nu ma ating deloc. Sunt neutre la ora asta pentru mine.
Desi, acum doua ore melodia asta ma facea sa lacrimez (cu colaborarea constiintei mele), acum a ajuns o gramada de sunete care-mi trec pe langa ureche fara ca al meu creier sa reactioneze in vre-un fel. Obisnuinta. Ca in multe cazuri, daca te obisnuiesti, nu mai ai aceeasi placere de a descoperi noul. Devine o rutina, misterul se elucideaza si tot patosul cercetarii ... se evapora ... instantaneu. E chiar ilar, nu? Uite, eu am zambit. Si tocmai am inceput sa rad. Stai... e ceva schimbat.
Ah, s-a terminat melodia – incredibil: am auzit. Parca era mai bine inainte... Hei, ce e asa liniste?
Hai, tipati, urlati, cantati, vorbiti, soptiti, taceti.
A inceput melodia, tot ce pot sa zic e ‘’sssst!’’.
Fascinant.
‘’I looked at your face... I saw that all the love had died... I saw that we have forgotten to take the time... ‘’
Sunet fad, dar placut. Tot fascinant.