Wednesday, December 31, 2008

Fa lala lala la la

E prematur sa iubesti ceata, toamna?
Nu cred ... Am postat mai demult ceva scurt, despre ceata, si anume ca o iubesc;
Sa zicem ca a fost o fulgerare de moment, nu aveam de gand sa scriu, nici chef nici dispozitia necesara.
Pur si simplu m-a izbit o idee care s-a consumat mai repede decat m-as fi asteptat.
Nu e prematur, imi place sa am si momente ca a(ce)sta, starea mea difera in functie de anotimp.

Si iarna imi place. Dar sa fie zapada.
Acu` serios, daca traiam la 3000 de km, in Congo, de exemplu, nici ca visam la zapada.

Hai maaa, vreau sa ninga.

Sunday, December 28, 2008

Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!

Un mare intelept, absolvent al unei facultati cu renume, medaliat cu premiul Puli(i)-tzer pentru cel mai bun monolog in barul de pe colt, aducator de miresme mult intalnite prin carciumile de periferie, un om al carui sacou ros de vreme imbibat cu vodka importata de la calitate proasta in jos, un om in privirea caruia vedeai numai ... (intelepciune si bunatate - asta va asteptati sa spun, ha?) - da' nu prea vedeai, de la prea mult ceai si lapte cu cacao, pleoapele dumnealui, stimatul, nu stateau despartite la mai mult de un centimetru una de alta, manca-i-as ochisorii lui! si vocea ingrosata de la fum de pipa ( ... niste nenorocite de tigari Carpati), ca deh! un român demn, ca el nu se afuma decat cu tutun mioritic... - si acest intelept (sa-l numim X) spunea odata, in vremuri grele cu nopti albe si zile negre : Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!


Rodul imaginatiei mele, pretext sa ajung la ultima fraza.

Friday, December 26, 2008

Merry Christmas!

Si uite ca a trecut si Craciunul din 2008. Si uite ca nici nu am simtit vreo diferenta intre acum o luna si ieri.
Nu se spune ca de Craciun ne simtim altfel? Mai apropiati? Mai ... "calzi"?

Unde e zapada care acum trei ani ne bloca geamurile, gheata pe care inainte cadeam si injuram ca descreieratii, in mijlocul strazii, ca ne-am luxat eu stiu ce incheietura?

Unde sunt bulgarii pe care ii primeam, cand intorceam capul, fix in ceafa, sau zapada plina de noroi, pe care o inghiteam atunci cand ne tavaleam unii pe altii in curtea din spatele scolii, sau din fata blocului? sau din orice spatiu verde (alb) pe care il prindeam cu zapada (a se intelege "fleoscaiala" = noroi + iarba + "zapada"/apa cu bucati de gheata) ?
Unde sunt zilele de Craciun de altadata cand asteptam cu sufletul la gura sa vina Mos Craciun (nea' Nelu`, unchiu' de la 1) si mai sa facem infract cand il vedeam pe Mosu` fix in fata noastra, pe canapeaua noastra, in fata ochisorilor nostri manca-l-ar mama de barbos! cu sacul lui plin de cadouri cu tot! cu alunita lui paroasa din varful nasului care trezea indoieli dureroase in mintile noastre de copii inocenti si creduli : "MAAAAMIIII!! Mosu` seamana cu nea' Nelu`! Uite nasu'!" - "Nu mami, Mos Craciun a venit special pentru tine!"

Mdaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Si revederile cu toate cele 223405649342432 de matusi, si agitatia aia infernala: una cu sarmalele in brate, mirosind a varza murata si alta plina de faina pe fata, verisorii mai mici cu vreo 5-6 ani care urla, alearga, strica tot, cad, iar urla, harmalaie si nervi multi.
Frate, Craciunul ar trebui sa insemne relaxare, placere, nu o sarma aruncata de ala micu` al lui Tanti Maria fix in ceafa lu' Tanti Sanda, bunica Laurei, vara'ta.

Si cu toate astea ...

De Craciun esti mai bun, a mai trecut un an, noi sa fim sanatosi, ca belele "e destule"!

Wednesday, December 24, 2008

A-Q

Am promis ca o sa formulez un raspuns cat mai cuprinzator si mai clar si cum mai vrei tu, Subsemnato, la intrebarea: "Ma iubesti? De ce?" (cu DREPTURI de autor, mai mult sau mai putin, nu-mi atribui drepturi care nu mi se cuvin).
DA.

Pentru ca desi am fost cum am fost, ca vreau sa par dura desi nu sunt, sa construiesc un zid intre mine si ceilalti pentru ca sunt lucruri care nu se spun, pur si simplu raman inauntru, ca apoi ma razgandesc si daram caramizile - pentru ca indiferent de vreme, fie ca a fost soare sau furtuna, stiai unde sa faci umbra sau sa tii umbrela.
Si ca ai o mare contributie la ceea ce sunt acum, si wherever you are, right here near, or nine seas far, I'll be behind you with my arms wide opened.

Wednesday, December 17, 2008

Am o idee

Am o idee si vreau sa o scriu aici inainte sa o uit.
O sa continui mai incolo, momentan nu-mi permite timpu`.
deeeespre "Generatia Hi5, YMessenger si toti cacanarii wannabe, "jm3n@ry shy shuk@ry" :>

Si despre copilasii abia iesiti din carucior, care ieri au renuntat la Pampers, si care astazi scriu texte melancolice pe "haifaiv" la "about me" prin care se caracterizeaza asa cum ar vrea sa fie, cum nu sunt, dar vai, Doamne, ei sunt niste duri, ce **** cui vor ei. (ahm, pardon. Da' e un subiect care imi releva si latura mea de fata "dă cartier" si iubitoare, amatoare de caterincă pana la nesimtire.

Totu` a pornit de la un amarat de status, gen : "All I wAnT f0r ChRisTmAs Is yOu! :X:X:X pozici noy ;;) In kamera meah RuOoZ ;x ... I'm a GanGsTa`, you MotHerFuckers ... " Nu conteaza cat mi'a luat s a scriu asta :))
Penibiiiil =))

Saturday, December 13, 2008

Call me crazy

Nu vreau sa spun "La revedere!" inainte sa fi inceput cu adevarat; sa inchid ochii inainte sa fi privit in ansamblu catre ce urma sa fie, sa expir ultima gura de aer proaspat inainte sa-mi invadeze plamanii, sa inghit in graba inainte sa degust, sa inchid gura inainte sa vorbesc...

Nu vreau sa trec prin secunde ca picaturile de ploaie prin vazduh. Spune-mi, daca as pocni din degete si intr-o fractiune de secunda s-ar derula totul in fata noastra, nisipul din clepsidra ar urca inapoi, pot sa fiu sigura ca aud aceleasi voci? ca simt aceleasi mirosuri? ca ating aceleasi lucruri? ca zambesc la aceleasi gesturi? aceleasi zambete?
Nu ma lasa sa te las, desi zarurile au fost aruncate - inchide ochii si ia-le inapoi in mana: mai incearca, inca o data, iar si iar ...

In mintea noastra deruleaza aceeasi pelicula la nesfarsit. Patrunde-mi gandurile si schimba scenariul.
Desi orele curg mereu in acelasi sens, asteptam sa vina cineva cu o oglinda sa le intoarca, sa curga timpul de jos in sus, de la dreapta la stanga ... Nu regretam nimic. Dar aceeasi intrebare: ce-ar fi daca...?
Si apoi faci o poza. Sa oprim timpul in loc - macar pe hartie, sa traiesti aceeasi clipa la nesfarsit.
De la gand la fapta e cale lunga. Esti intr-un loc, aici, de exemplu, tu - esti gand, dorinta nematerializata, pasiune rece, adevar intrepatruns de teatru. Ah, te cunosti, maine garantez ca nu vei mai fi cum esti azi, nu plange dupa fapte - simte si zambeste amintindu-ti.


Te bucuri ca esti elevul sau eleva silitoare prezent respectiv prezenta mereu in mintea cuiva, ca asisti la fiecare traire, sentiment.
Nici tu nu stii.

Thursday, November 20, 2008

Prea repede

Si totusi razele te cheama afara, dar frigul te tine in casa.
Uitam sa zambim cand ceata ne invaluie si totul pare ca te respinge. De ce?
Mie imi place ceata, imi place ploaia, imi place toamna ... a, iubesc toamna.

Pacat ca trece timpul prea repede.

Sunday, November 9, 2008

Spirale ...

Sunt o persoana realista.
Sunt o persoana nehotarata. Ma contrazic.
Poate fiindca ma invart intr-o realitate nedescoperita. Vreau sa zbor, sa cunosc, sa simt si sa resimt.
Vreau sa simt ploaia cand afara e soare.
Vreau sa ma incalzesc in lumina cand sunt nori si vreau sa merg pe zapada in mijlocul lui iunie. Vreau sa urc pe ape si sa inot in munti, sa mananc trairi si sa beau fericire.
Vreau sa gust extazul si sa plang zambind, vreau sa pot si pot sa vreau.
Vreau sa ma imbat cu clipe, si secundele sa curga incet ...
Vreau sa incerc sa ating orizontul si sa desenez pe cer.
Vreau sa aduc stele pe pamant si sa citesc un ziar printre planete.
Vreau sa visez, sa primesc palme, dar sa ma trezesc la fel.
Vreau sa vreau multe.

Wake up.

Saturday, November 8, 2008

Incertitudine

Am avut o discutie cu o prietena foarte buna despre fapte in general, totul a pornit de la ce inseamna de fapt "a face ceva cu cap"... Si campii au fost batuti si iar batuti in lung si-n lat si-n diagonala.
E incredibil cand vezi ca mai exista o persoana care se gandeste la exact aceleasi lucruri ca tine, are aceleasi intrebari si gasiti impreuna raspunsuri.
Mintea omului e ceva foarte complex, de fapt ceva infinit.
Si totusi, daca stai sa te gandesti, omul are un numar finit de neuroni - concluzia? Nu stiu, poate ma depaseste, dar un raspuns poate fi si ca de aici rezulta ca are un numar finit de ganduri, trairi, ca imaginatia nu este nelimitata. Si pana la urma cum e?
Si prietena asta a mea imi spunea ca sunt cam nebunatica din fire. Bine frate, sunt nebunatica da' nu ma duce valu' pana la jumatatea tarmului, deeeeeci tot ce fac, fac cu cap? Nu. Si eu ma las purtata de valuri, de ganduri, de imaginatie - dar cum toate astea sunt finite, e imposibil sa fac ceva fara cap.
Sau nu?
Viata nu ar fi frumoasa fara atatea incertitudini, daca as avea toate raspunsurile nu as mai putea folosi nici macar acea imaginatie finita sa imi formulez intrebarile. Sau daca as avea atatea intrebari si as putea raspunde la fiecare cu precizie, intrebarile s-ar termina la un moment dat, deci ajungem tot la partea cu viata plictisitoare.
Un cerc nu are inceput, noi suntem jucariile si cineva acolo sus, jos, poate dintr-o cutie, poate din frigider sau poate pur si simplu de peste tot ne coordoneaza.

Friday, November 7, 2008

Pura fictiune

Long ago ...

Vremea ploioasa adormea trecatorii de pe strada si parca toti erau amortiti ca niste insecte abia trezite dupa iarna... Atmosfera era incarcata de ceata greoaie si apasatoare, iar pustietatea o inspaimanta pe Mischa care mergea atunci spre scoala. Inca o zi de cursuri, inca iar alte teste, ore lungi si grele... Dar pe Mischa nu o afectau asa de mult lucrurile astea. Era o fata constienta care dorea sa ajunga ceva in viitor. Unii amici .. de fapt toti aproape, o subapreciau pentru ca nu era ca toti ceilalti, nu se distra cum o faceau ei si era mai izolata de cand cu... Prietenii ei nu se comportau ca inainte ... de fapt... care prieteni? niste cretini care doar ca ii lasa sa se ''inspire'' de la ea pentru niste note mai mari se autoinstituiau in functia de “prieteni”.
Plus ca de cand cu noua-venita Lisa, desteapta, prefacuta si papusa dependenta de lucrurile girlish, majoritatea si asta uitaseara. Pe langa faptul ca mereu era in centrul atentiei, era foarte dispusa sa “isi imparta” cunostintele cu ceilalti, mai ales ca arata si “beton” [dupa cum spuneau colegii aflati la faza de sfarsit a pubertatii] Parca vrajiti de stralucirea permanenta a hainelor sale sau de pletele prinse in cate o agrafa extravaganta precum si vesnicul zambet prefacut. Toti ceilalti erau oricand la dispozitia fetei. Aerul de superioritate pe care il emana Lisa nu ii lasa Mischei decat un gust amar de care scapa decat cand aceasta nu era la orizont …Dupa cum spuneam… Mergea singura pe strada exagerat de pustie pentru ora aceea si asculta la Ipod aceeasi melodie iar si iar…
Mai zarea prin ceata cate o reflexie a unei raze pale, care prin incercari disperate de a trece prin patura densa de nori… strapungeau cu greu eterul si intr’un final ajungea sa se descompuna pas cu pas… devenind curcubeu… Mischa privea vrajita de culorile care odinioara ii colorau viata… sau “le colorau viata” … fara sa observe I s’a scurs o lacrima pe obraz si apoi si’a reluat drumul fredonand aceeasi melodie care o facea sa uite de toate… Se obisnuise deja cu singuratatea si parca ii placea, desi uneori se satura si isi petrecea o zi intreaga in fata calculatorului… I se parea atat de lung drumul si pustietatea, acum cinci minute binevenita, parea ca o copleseste incetul cu incetul… si se lasa devorata de necunoscut…
Apoi norii, speriati de monotonia ce domnea peste lume incepura sa isi verse lacrimile reci peste tot, iar ceata s’a spulberat. Mischa si’a amintit ca isi uitase umbrella pe pat.. intentionase sa o ia, darn u isi adduce aminte ce a facut’o sa o uite.. sau da? Dar nu asta o preocupa pe ea cel mai mult.. Poate ca pur si simplu ii placea sa fie scaldata in lacrimile eterului… poate trata ploaia cu indiferenta.. poate nici nu o simtea.. ‘’poate’’ …

Sunday, October 26, 2008

Step by step.

Fiecare cuvant bine spus e inca o raza calda dinspre soarele gandului.
Fiecare sentiment cutremurator e inca o furtuna totusi calma in lacul sufletului.
Fiecare zambet sincer e inca o alga rasarita in abisul constiintei.
Fiecare sclipire din ochi e inca o frunza in copacul fiintei.
Fiecare lacrima e inca o ploaie curganda in fluviul de ganduri.
Fiecare om vorbeste. simte. zambeste. clipeste. strabate rauri.

Cine nu are batrani, sa-si cumpere ...

Cine nu are batrani, sa-si cumpere ... Da, da, da.


Suvita carunta si ochii calzi batrani,
Mana tremuranda si-o viata-ntre strabuni
Istorie nestiuta, doar aprige-amintiri
Vreme demult apusa-i citesti azi in priviri.
Si frunte-adanc crestata, e arsa de lumina
Si-obraji-i pistruiati odata-n vremuri de pomina
Si inima-i batrana, ce salta rar si calm
Si sangele din vine ce stie-al vietii psalm.
Prin nourii de fum, de pipa-mbatranita,
Zaresti sclipire-adanca prin gene-ntrezarita.
Aroma de tutun, suflarea-i vant sarac,
Tainuita-i e privirea, adanc ... gandu-i un lac.

Constiinta

Deschide ochii, sunt aici desi nu ma vezi
Realitate, nu e vis, inchipuire sau ce crezi
Intinde mana chiar exist desi nu vrei
Sa simti ceva,tu doar apesi, am umeri grei
A fost doar o secunda cand am stiut exact
Apoi doar doua clipe cand ai stiut de fapt
Cum curge apa sau cum bate vantul
Nici nu suntem aici de cand pamantul ..
E timp putin sa crezi, sa vezi, sa simti sau sa respiri
Caci totul e fragil si dispare incet printre clipiri ...

Saturday, October 25, 2008

Vid

Ultimul vers e inspirat din "Cer senin", Veritasaga ...

"Si ninge, fugi, pasesti usor
Si timpul trece'ngrozitor
Esti singur in ploaie de gheata
Alergi, sau mergi usor prin viata?
Moment cu tine, secunde rare
Vorbesti cu norii, ceri indurare
Caci clipe trec, nu te asteapta
Sa stai s'alegi o cale dreapta
Pasesti usor prin fulgi cazuti
Si'un drum abstract probabil cauti
Inchide ochii si gandeste
Cineva acolo sus te iubeste... "

Thursday, June 12, 2008

Poftim?!

Sunt inca prizonier intre "a vrea" si "a face". E o cale atat de lunga ca imi e frica sa incep, dar daca stau sa ma gandesc deja am plecat. Cand ai 10 pasi de facut, 9 sunt jumatatea drumului. Am ajuns la jumatate. Si acum? Acum e greu. De ce? Pentru ca depinde de mine. "Decisiv" e un cuvant prea dur, dar sincer imi este frica.
Nu stiu ce gandesti, cum gandesti, ce vrei sau ce nu vrei. Tot ce stiu e ca daca am putut pana acum, voi putea sa fac si ultimul pas. Nimeni nu intelege de ce, inca mai esti.

Ma trezesc cu acelasi gand: o sa fie bine!

Thursday, May 8, 2008

Tuesday, April 15, 2008

Cine a infipt laleaua in branza?

Am mai postat inainte un fragment din ceea ce va deveni o carte, pagina din jurnalul uneia ... enjoy!

Crezi ca ma cunosti dar nimic nu e asa cum pare. Sunt EU in anumite momente, sunt ALTCINEVA aproape mereu. Nu mi s-a dovedit ca merita cu adevarat sa fiu naturala si deschisa fata de toti. Lumea in care traim e rea... Un sut in fund - un pas inainte? Ma scuzi, inca nu ai realizat ca ma confunzi cu cineva care inca mai crede ca toate finalurile sunt fericite, ca totul incepe cu "A fost odata ..." si se termina cu "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Nu mai e mult timp pana cand o sa imi fie dor de acum, dar deocamdata nu sunt eu sosia Fecioarei Maria sa vad totul dintr-un unghi pozitiv. Sunt exemplul perfect al diferentei dintre esenta si aparenta. Imi inspiri mila si pasiune, extaz si dispret - te urasc pentru ca te iubesc. Esti minune, rutina, lumina si intuneric. Esti franghia care ma tine deasupra prapastiei : dispari - cad. Rezisti - rezist. Esti dureros de dulce si profiti de asta. Te urasc, dar imi place. Ador sa te aud si innebunesc daca nu.
1,2,3... Tu stii. Eu stiu si imi pierd mintile. Esti un drog si eu sunt dependenta - da-mi o supradoza si promit sa ma schimb.
Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa!


Tocmai am venit din 32 si dupa doua pahare de Martini (il iubesc =p~) parca nu mi se mai pare ziua asta atat de nereusita.

Monday, April 14, 2008

PK & free running

Pana la extrem

Omul pe parcursul intregii vieti incearca sa gaseasca motivul pentru care exista.
Imaginatia ne duce pe culmi unice pentru ca pana la urma nici picaturile de apa nu sunt identice.

Esti unic.

Parkour (uneori prescurtat PK) sau l'art du déplacement (Romana: arta deplasarii) este o activitate cu ajutorul miscarii dintr-un loc in altul pe cat mai eficient si mai repede posibil, folosind principalele abilitati ale corpului uman.

Este menit sa te ajute sa treci peste obstacole, care se pot gasi in mediul inconjurator — de la crengi si pietre, stanci pana la trenuri si ziduri de beton — si poate fi practicat si in spatiul urban si in cel rural. Practicantii Parkour-ului sunt numiti ca si traceurs, sau traceuses la fete.

Inventat de David Belle in Franta, parkour se bazeaza pe practicarea diferitor miscari eficiente pentru a dezvolta mintea, corpul unui ins, pentru a putea depasi obstacole in caz de urgenta, pentru distractie, etc.

PK este o activitate care este dificil de inclus intr-o anumita categorie. Nu e un sport extrem, ci o arta sau disciplina care imbina diferite miscari, un corespondent al auto-apararii in artele martiale. Potrivit spuselor lui David Belle, 'avantajul fizic ar pk'ului este usurinta cu care treci peste obstacolele din zona asa cum ai fi reactionat in mod normal in caz de urgenta. Vrei sa te misti in asa fel incat cu orice miscare sa castigi timp si spatiu indiferent daca vrei sa scapi de ceva/cineva sau sa alergi care ceva/cineva'. Asa cum artele martiale sunt o forma de antrenament pentru lupta, parkour este o forma pentru antrenarea "zborului" (metaforic vorbind). Atunci cand o persoana este intr-o confruntare ostila cu cineva, va fi in stare sa vorbeasca, sa se lupte sau sa evite. Pentru ca are o natura unica, se spune des ca parkour nu apartine niciunei categorii: Parkour este parkour.
O caracteristica importanta a parkourului este eficienta. Practicantii se misca nu numai pe cat de repede pot ci si consuma cat mai putina energie pentru ca aleg cea mai directa cale posibila. Aceasta caracteristica il diferenteaza de celelalte practici ale alergarii libere (engleza: "free running"), care se bazeaza mai mult pe libertatea miscarilor - asemeni acrobatilor. Eficienta implica de asemenea evitarea ranirilor - majore sau minore - de unde a iesit si motto-ul oficial al parkourului : "être et durer" (Romana: a fi si a dura)


Terminologie
Termenii din care provine cuvantul "parkour" sunt : "art du déplacement and le parcours".
Termenul "parkour" [paʁˈkuʁ] a fost definit de David Belle si prietenul sau Hubert Koundé. Este un derivat de la "parcours du combattant", cursa clasica de obstacole - metoda folosita in antrenamentele militare, propusa de Georges Hébert.
Hubert, care nu este un "traceur", a luat cuvantul "parcours", a inlocuit "c"-ul cu "k" pentru a sugera agresivitate si a inlaturat "s"-ul.
Traceur [tʁasœʁ] si traceuse [tʁasøz] sunt substantive derivate de la frantuzescul verb "tracer" care normal inseamna "a trasa" sau "a desena", dar de asemenea poate fi tradus ca si "a inainta repede".


Sursa : Wikipedia
Traducere din limba engleza: eu :)

Wednesday, April 2, 2008

Sunt copil

Am ales titlul asta pentru simplul motiv ca are o sonoritate sobra, stiintifica (oarecum) si pentru ca are legatura cu starea mea de spirit din acest moment. Am un sentiment care imi spune ca trebuie sa mai fiu si dura uneori, nu merita nimeni (vorbind la modul general) sa o imiti pe Fecioara Maria atunci cand esti cu respectivul/respectiva/respectivii/respectivele.

Calc de ceva timp acelasi pamant ca si voi (foarte filozofic, a? :>) si am reusit sa imi formez cateva criterii dupa care imi clasific prietenii sau asa-zisii prieteni.

NU imi plac persoanele care nu vor sa arate ceea ce sunt de fapt - nimeni nu accepta excesul de disimulare, si este foarte evident si deranjant - decat daca esti o/un norocos posesor al unui talent similar Dianei Ross.

NU imi plac persoanele care nu stiu sa aprecieze bunul gust si incalca cu bunastiinta regulile nescrise ale acestuia doar din puerila dorinta de a iesi in evidenta si din gresita credinta ca lasa o impresie buna - cand de fapt pe mine, una, ma lasa rece.

NU imi plac persoanele care nu stiu ce inseamna sa fii un prieten adevarat si isi urmaresc decat propriul scop fara sa aiba grija daca ce vor ele sa realizeze afecteaza pe altii. Libertatea este libertate in adevaratul sens al cuvantului atata timp cat nu limiteaza libertatea celorlalti.

Circumstantele mai mult sau mai putin favorabile te maturizeaza sau te prostesc, o simpla intamplare aparent banala poate schimba caracterul unui om total.

NU imi plac persoanele care se supraapreciaza si care se cred superioare atunci cand realizeaza ceva "maret" - fac din ou, bou (sa nu folosesc alta expresie ... nepoliticoasa -?-).

NU imi plac persoanele care isi fac o parere despre cineva inainte sa o cunoasca cu adevarat, niciodata nu stii cum este un om de fapt. Si cu rabdare, poti fi surprins. In esenta, se poate ascunde un suflet nobil sau o canalie - RABDARE. Prima impresie nu conteaza intotdeauna, desi asa se spune. Aparentele insala.

NU imi plac persoanele care se feresc sa arate ce simt de fapt, si ocolesc subiectul doar pentru ca nu se pot exprima indeajuns de lingusitor. Spuneti, fratilor, lucrurilor pe nume - sunt doar cuvinte - fiecare intelege din ele ce ii permit materia cenusie si orgoliul.

N imi plac persoanele orgolioase peste masura, care nu stiu sa asculte, ci doar sa se vaite pentru neplacerile de care au avut parte. Nu credeti ca si ceilalti au ceva de spus? Poate chiar ceva mult mai important decat eu stiu ce aberatie va deranjeaza in momentul respectiv.

ACUM RAMANE LA LATITUDINEA VOASTRA SA LUATI CE VRETI DIN CE AM SPUS.


to be continued...

Thursday, March 13, 2008

Try to remember a kind of September

E un "La revedere!" in engleza. Niste ganduri in legatura cu inceputul sfarsitului unei etape a vietii; etapa in care am trait multe, in care s-a pus temelia a ceea ce urmeaza.

Enjoy!

Try to remember a kind of September …

It’s been a long time since I have made my first step to another world. I have to admit that I was a little scared, but everything seemed to be alright. And so it was.

Over the past few years I’ve changed a lot, I feel more mature and more prepared for what lies ahead.

Try to remember the kind of September
when life was slow and oh, so mellow.
Try to remember the kind of September
when grass was green and grain was yellow.
Try to remember the kind of September
when you were a tender and callow fellow,
Try to remember and if you remember the follow.

This year is the beginning of an end, it’s the year when we take an important decision about our lives, it’s the year when our future it’s established. Sometimes makes me cry the thought that all this years will be in a few months just a memory, but a memory that will be in my mind until my last day.

I still hear the song you learned us four years ago; I still remember the blue lights that were hanged on top of the blackboard before Christmas. I still remember the carols we used to sing every hour, and that tape recorder that we gave you as a present with our signatures affixed on it. You were one of the teachers that will always remain in our minds, and we’ve told you so many times that we really love you, Mrs. Anica!

I can assure you that I will miss the English lessons when you were telling us stories and teaching us important things about life, when we were listening carols and songs … and when we were supposed to sing them there was only a fade sound because we wanted to sing but haven’t got enough courage. This memory makes me laugh every time I think about it.

I will never forget the day when we went to the theatre with “Oliver’s diary” and we won that prize. That day was really special, you are a great director! I was never afraid to tell you exactly what I think because I know you will understand me. You’ve watched us grow up, and I can’t believe how different we are now than how we were four years ago.

2007 was probably the most important year in my life, and probably the most awesome, because I lived special moments which changed me positively. After all this years I feel more mature and more experienced. In 2008 I have great plans and I will do everything to make my dreams come true because I’m convinced that nothing is impossible. That’s what you told me a few years ago when I was upset, I don’t remember why, but you told me that “nothing is impossible” and you made me be more optimistic.

Do you remember when you told us to make a wish on 31st January, because it will definitely come true? I did and now I’m waiting… I am sure that it will happen.

In the end I just want to thank you for everything, for all the years you were next to us and I hope that we will be a pleasant memory in your mind. Don’t forget about the kids that were always “Good-bye, teachers!” and the kids that said about you that your are always wearing jelly necklace…

Time is unstoppable, but memories can’t loose themselves, because you will always remember “a kind of September” when we met for the first time…

Deep in December it's nice to remember
although you know the snow will follow…

Deep in December our hearts should remember and follow…

Wednesday, March 12, 2008

Concluzia?

"Si totusi Dumnezeu exista, eu nu am facut decat sa bat un cui in cosciugul lui."
Charles Darwin

Chiar avem timp...

Fiecare cuvant bine spus e inca o raza pala dinspre soarele gandului.
Fiecare sentiment cutremurator e inca o furtuna calma peste lacul sufletului.
Fiecare zambet sincer e inca o alga rasarita in abisul constiintei.
Fiecare sclipire din ochi e inca o frunza in copacul vietii.
Fiecare lacrima e inca o ploaie curganda in fluviul de ganduri.
Fiecare bataie de inima e o nota pe partiturile din vis.
Fiecare clipa, fiecare minut, fiecare secunda merita traite ca si cand sunt ultimele.
Avem timp pentru toate.


Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Frumos.



Sunday, March 2, 2008

Primavara aminteste;


Fragment din ceva ce va deveni in curand o carte... ;d

Stă. Stă şi se uită la strada aproape pustie pentru ora asta ... Geamul prăfuit de suflul timpului dă cartierului o notă de vechi. Perdeaua se leagană inocentă pe notele adierilor nocturne. Doi ochi caută neştiutori fantomele trecutului care o bântuie ..

"Only... can make me smile... miles... "; fredona uşor versurile melodiei care o calmau de fiecare data. Luna, sălbatica luna, făclia ce niciodată nu ajunge cenuşă, valsează printre norii înecaţi de fum... Aleea Nr. 13 pare desprinsă dintr-un tablou din alt secol .. e o zi ciudată, dar pentru Ea la fel ca celelalte. Şi norii, speriaţi de monotonia ce domneşte peste lume, încep subit să îşi verse lacrimile reci peste tot, iar ceaţa se spulberă. Scoate mâna timid pe geam; tresare. Respiră zgomotos, fiecare gură de aer invadându-i fiecare părticica din plămâni. Pur şi simplu îi plăcea să fie scăldată în lacrimile eterului... poate trata ploaia cu indiferenţă... poate nici nu o simţea. Poate.