Monday, November 16, 2009

Aaaa....

Da ma, I'm back!
Luasem o pauza de la stors creieri, acum vine de la sine.

What's love? (...gotta do with it)

Ce naiba e in mintea noastra? In stomacul nostru? Ne dorim sa fie totul asa simplu precum pare, dar e greu sa spui mereu fix ce gandesti sau macar sa iti dai seama ce ar fi bine sa gandesti. Simtim ca vrem sa spunem ceva si na, ca tocmai atunci se goleste mintea si toate cuvintele zboara. Ei, la dracu', punea-ne-am dopuri in ureci si in nas sa nu mai zboare.

Ce n-as da sa existe Mos Craciun cu adevarat si ce ii scriu ca vreau, aia sa faca! E usor, trebuie doar sa spunem, sa se auda, speak out!

Nu sunt o persoana rea, dar nici ingeras; cand are loc reactia, nu ai cum sa te impotrivesti stiintelor exacte (acum "stiinte exacte" pentru ca macar prin asta ma amagesc cu ideea ca se poate explica vag, sau folosindu-ne de un anumit domeniu, nedumerirea mea).


Ce e dragostea: e chimie pura? matematica infinita sau biologie?

E o adunatura de consoane si vocale sau un joc de emotii care are loc de la stomac la creier, in tot corpul si apoi iese pe urechi?

E un foc interior sau apa plata cu gheata la 40 de grade vara?

Ce mi-as dori sa fiu mai smechera ca Einstein si de trei ori mai psihanalista decat Freud sa-mi pot potoli sentimentul de nedumerire.

E un amestec omogen sau o "varza si un ghiveci"? Reactie ireversibila sau H+02?

E o stiinta exacta sau pur si simplu o "ce-o fi, o fi"?

Si culmea, te loveste cand nu te astepti, ca torentiala de vara asta din Mamaia, sau ca infractul miocardic cand ti-e lumea mai draga.

Nu poti sa iti impui sa iubesti, pe cine sa iubesti si pe cine sa nu iubesti.

Am tupeu, fratica! sa ma iau de gagica asta, Dragostea, ca e ca o felina - vine asa usor si pleaca zburlita si cu urechile lipite de cap, cum fac motanii la imperechere, sau pleaca pe pernite si cu coada sus, silentioasa.

Exista dintotdeauna? E un adevar general? O lege a naturii sau un fenomen?

Sau e pur si simplu rezultatul autosugestiei si o farsa a propriului subconstient?
E un reflex? innascut sau dobandit?

E lucrul care te loveste sau te mangaie, te ia in brate si iti invadeaza porii, celulele, neuronii, simturile? De unde vine?

Poate fi cel mai frumos lucru din lume, indispensabil ca apa, dar poate fi si lucrul de care poti dori sa fugi.

E o tornada care iti intra pe urechea dreapta, devasteaza tot si apoi iese pe stanga sau ramane acolo de tot. Sau invers ... cum te prinde, ca Indianu' Talpa-Iute.

E ceva malefic de ii inmoaie pe aia XYY, antidotul pentru cei duri sau e si ea tot un sindrom?
Fie ce-o fi, de ea nu scapam. :d

Monday, April 27, 2009

Have you ever ... ?

Te-ai simtit vreodata obosit/a psihic?
Ai simtit vreodata ca vrei sa evadezi pentru o perioada si sa te duci unde te taie capu'?
Sa iei pe cineva cu tine, sau sa pleci singur/a si sa iti faci de cap?
(restu' e confidential)

Eu ma simt obosita.
De 1 mai bag privirea in mare, nu de alta, da' e prea rece apa sa bag altceva.
Can't wait!

Sunday, April 26, 2009

De ce? - Part I

Am observat ca folosesc de foarte multe ori verbul "a vrea", dar oare chiar e voluntar?

Generic, oamenii sunt denumiţi rasa umană sau umanitatea şi membrii săi sunt cunoscuţi ca oameni sau fiinţe umane. (wikipedia)

Ce suntem noi, de fapt? De ce ne numim "oameni"?
De ce o casa a primit tocmai numele de "casa"? si nu orice altceva?
De ce de ce de ce de ce?

Welcome to the real world, baby!

Lalalalalaaa.
Azi am fost nasica. Nasica unui bebe.
Recunosc: mi-a fost foarte frica sa o (e o fetita si o cheama ca pe mine) tin in brate pentru ca ma gandeam ca se misca. Cine stie ce forta ma gandeam eu ca o avea un biet copilas de 2 luni. Little angel. E papusa lu' mami si printesa lu' taticu, evident.
Bine ai venit printre crestini!
Sunt mandra de mine, iar. :D

Mai vreau.

Thursday, April 2, 2009

Evolutie

Se zice ca nimeni nu se schimba peste noapte: adica poti sa iti impui reguli si sa inchei contracte, dar schimbarea care se va produce fortat nu va fi definitiva, nici macar semnificativa - sa o numim monstra - o monstra din viitorul "tu", in ipoteza ca te-ai fi schimbat total de o zi pe alta.

Viata e un cerc vicios, si viciile depind de tine. Tu decizi la care renunti, si la care nu.
Ajungi sa cunosti oameni si oameni, evoluezi, involuezi, te maturizezi, devii copil iar, sau doar visezi si speri sa mai ai ocazia sa fii copil, iar in minutul urmator te visezi independent.
Azi (aseara) am realizat cat se schimba totul in foarte putin timp - si ma refer la un interval de timp de cateva luni.

Si incep sa ma contrazic, zicand ca nimic nu se schimba de azi pe maine.
Nu te schimbi tu ca om, insa azi un morman de caramizi poate fii maine un perete ce sustine un tablou. Caracterul, modul de viata, gandirea nu se schimba pur si simplu, e nevoie de vointa pentru imbunatatire si tot de vointa si influente din parti pentru inrautatire. It's up to you.

Cum am realizat eu asta?
Am realizat pur si simplu: cu un preview asupra a ce e azi si cum era acum cateva luni.
Ma regasesc in versurile "No regrets, I'm blessed to say the old me dead and gone away"; de fapt toti ne regasim, nimeni nu mai e asa cum era "the old him/her" - e firesc.
Asadar totul se schimba. Si spuneam eu ca vreau sa ma schimb. nu vreau sa spun ca nu sunt multumita de mine, ba chiar sunt foarte multumita de ce am realizat sau de ce am devenit, insa, ca orice om, de cand exista specia noastra, vreau mai mult. Simt ca lipseste ceva si poate unii m-ar considera paranoia sau perfectionista, sau pur si simplu imatura, dar eu stiu ca e mereu e loc de mai bine.

Post Scriptum

A, sa nu uit. Viata de liceu, tati

http://bratianul.blogspot.com

Start

M-am hotarat sa imi schimb putin stilul si modul de abordare ale subiectelor pe care le "dezbat", sa zic asa.
Dupa o pauza de cateva luni bune, am racit. Si nu asaaaa, pacaleala, am racit, fratica, de abia ca ma aud cand vorbesc si ma aud de pe luna cand tusesc.

Si acum imi dau seama cat de tare a fost al' de a inventat "potiunea" magica, adica apa fiarta plus frunze uscate.
Si cat de smecheri au ramas in istorie aia de l-au numit "ceai".
Si cat de tari aia de au descoperit focul, sa imi fac eu azi ceaiul fierbinte.

Amintim si teiul lui Eminescu, manca-l-ar mama, ca buna mai face el nenorocita aia de apa fiarta.

Un Coldrex cu umbreluta si lamaie, va rog! Si nota dupa!

Aaa, 1 aprilie fericit! Da' eu vorbesc serios.

Thursday, March 12, 2009

Imposibil - Posibil

Totul e posibil pentru noi. De ce? Poate fi optimism exagerat, lipsa de luciditate, sau copilarie.
Poate fi visare, nebunie, sau realitate.
Viata are multe ramuri si ramurele, lungi, intortocheate, unele fragile, altele uscate, unele inflorite si altele taiate.
La o varsta frageda, cea mai mare dorinta a noastra este sa crestem mai repede, sa devenim adulti influenti si maturi.
Pe masura ce crestem, intelegem notiunea timpului, iar la varsta adolescentei, cand fiecare secunda este pretioasa, dorim sa oprim timpul in loc si sa fim siguri ca am profitat la maxim de el, acum, cat nu ne preseaza nimic altceva.
La varsta noastra, totul este posibil, cu un minim sau maxim efort. O persoana importanta pentru mine mi-a spus odata ca : "Nimic nu este imposibil." Logic, ar reiesi de aici ca totul este posibil. Cu vointa poti muta muntii din loc, poti aduna apa varsata la loc, poti inota prin aer si respira in apa, platonic. Nu te opreste nimeni sa visezi, dar vine si momentul cand trebuie sa deschizi ochii.
Acum este momentul potrivit cand trebuie sa iti iei inima in dinti si sa spui "Vreau si pot!"

Si totusi ... ne e greu sa ne debarasam de cuvantul "imposibil", pentru ca vointa si ratiunea ne impiedica sa fim optimisti. Dar e frumos sa visam ca totul e posibil, fiindca optimismul iti da acea energie si putere sa invingi si sa castigi pariul cu viata si cu tine insuti.

Granita dintre posibil si imposibil dispare in momentul in care constientizam ca oricaruia dintre noi i se poate intampla un lucru care ne va impinge spre una din parti, in orice clipa.
In fiecare secunda ne confruntam cu aceasta dualitate: posibil-imposibil.
Totul este posibil in lumea asta, trebuie doar sa ne urmam intuitia si instinctele.
Cand realitatea afirma: nimic nu este imposibil, iar mai tarziu realizezi ca nu totul este posibil, este timpul sa duci o lupta cu propria-ti vointa, pentru ca intre realitate si fictiune exista o punte, care poate fi trecuta.
Ce rost are realismul total daca in umea asta singura speranta de evadare este visarea? Prin visare iti stabilesti tintele si iti formezi scopurile, iti aduci zambetul necesar pentru a reusi.

"Audaces fortuna iuvat" (Norocul ii ajuta pe cei indrazneti).
"O soarta mai una isi stabilesc cei care au tarie de caracter, demnitate, curaj si initiativa. Indraznind, ne dam impuls si directie." (anotimpul5.ro)

Monday, January 12, 2009

Algoritm

Ce alegi dintre "cald" si "rece"? dintre DA si NU? dintre "inauntru" si "afara"? dintre "sus" si "jos"?

Daca ai gresit cand era corect, ai ales alb cand era negru, ai vrut sa pleci cand trebuia sa stai si ai vrut sa stai cand trebuia sa pleci, ai inchis ochii si te-ai lasat dus de val cand trebuia sa fii cu ochii in patru, ai vorbit cand trebuia sa taci si ai tacut cand trebuia sa vorbesti, ai simtit cand trebuia sa ignori, ai ras cand trebuia sa plangi, ai zambit cand trebuia sa mergi mai departe, ai fugit cand trebuia sa pasesti incet, atunci poti sa spui ca nu ai trait degeaba. :)


Cat timp esti constient ca tu esti singurul care alege pentru tine, cat timp esti constient ca daca vrei alb in loc de negru, trebuie doar sa alegi si daca vrei sa te lasi dus de val in loc sa fii prea realist, executi ca o marioneta ceea ce al tau creieras doreste. Esti doar un obiect ale carui miscari sunt imaginate de materia de la etaj.

Pentru fiecare secunda trecuta, fiecare alegere, fiecare cuvant spus, afisezi "un zambet=", imaginea acelei clipe.