Oarecare

My all.

2010-12-12T11:02:00.000+02:00

Adolescenta:

nebunie,

plaja, distractie,

muzica, maxim, sarut,

dulce, emotie, piele, gheata,

alcool, sare, valuri, vicii, plimbari,

idei, cafea, sclipici, fructe, rochie, bucle,

magazine, buze, parfum, insomnia, boxe, masina,

parinti, prieteni, explozie, privire, viteza, lacrimi, frisca,

fantezie, sex, apa, spuma, calatorie, independent, dependent,

clipiri, priviri, imbratisari, lovitura, crapatura, infinit, cuvinte, moment,

fire de par, capsuni, culoare, curcubeu, nori, furtuna, rece, aburi, umbre,

negru, alb, laptop, Facebook, socializare, dress-uri, emotii, dezamagire, amagire,

prieten, incredere, sustinere, success, motivatie, aprobare, major, ideal, official, dragoste,

numere, apeluri, bar, nisip, baie, vara, dor, zapada, ciocolata, vin, scortisoara, retete, medicina,

absolut, vodka, dans, studentie, apartament, liceu, sentiment, frustrare, fericire, bisturiu, absolvent,

fericire, limbi straine, apreciere, respect, implinire, dorinta, duritate, descarcare, daruri, classic, certuri, speranta, impacare, intoarcere, cazatura, scari, inaltime, tinta, zbor, escapade, libertate, impuls, pace, agitatie, alerta, ajutor, implinire, orizont, latitudine, hip hop, portocale, descult, atingere, adiere, bas, pian, cheia sol, delir, substante, plutire, vise, lumina, nesomn, manie, majorat, acasa,

prieteni,

prieteni,

prieteni.

Vicii

2010-03-15T21:32:00.000+02:00

Nu stiu cum a venit vorba intr-o discutie de vicii, si din viciu in viciu si din marturisiri in marturisiri am ajuns la o contradictie: cineva sustinea ca viciile sunt o dependenta, cineva o necesitate, iar cineva ca toate doua plus o metoda inconstienta de a indeparta gandurile negative. A patra ar fi ca sunt ceva inevitabil, ceva "dureros de dulce", ceva ce te face sa intelegi ca ai o singura viata si pe aia sa o traiesti.

Nu ma refer la viciile comune si nesanatoase, ma refer la cele mai profunde.

Imi place atunci cand port o discutie, indifferent de subiect, sa fie fara perdea, fara retineri, fara abtineri si cu glume.
Asa cum sustine si Bitza,,,

“eu le numesc vicii, atata timp cat cantitatea iti provoaca delicii; e vorba de dependenta, nu conteaza drogul”

00:42

2010-03-13T00:40:00.004+02:00

MOOD:
(inspir)
"vreau sa ma imbrac in blugi si hanorac si sa-mi prind paru' in coada si sa stam pe canapele la o cola, asa la o terasa retrasa si canapele cu perne multe si moi, asa undeva, la mine, aici sau chiar pe camp si sa avem muzica si cartofi prajiti si sa bata vantu' si sa avem catelusi"
(inspir)

2010-03-08T22:59:00.002+02:00

Astazi de exemplu, vreau sa pierd timpul, vreau sa schimb ritmul... astazi nu iubesc, astazi nu lucrez, astazi sunt doar eu. Nu incerc sa te conving, dar daca nu ai stiut...

Astazi e soare in loc de frig.
De azi va fi numai soare. Din minutul urmator nu mai simt nici ploaia.
Vreau sa ma culc, sa ma trezesc impacata, sa nu mai inchid ochii cu frica.
Azi nu vreau sa ma gandesc decat la tot ce e frumos, azi ma bucur de zapada ca si cand ar fi nisipul din Bora Bora.
Azi zambesc cand mi se uda parul, azi gandesc pozitiv: azi toate paharele sunt pline.
Azi dau pagina si imi scriu propria carte...
Azi inchid telefonul si plec departe, azi zbor, cu gandul, cu sufletul.
Azi ma duc unde ma duce starea.
Azi deschid o harta si dau cu banul, inchid ochii si decolez.
Azi pot sa fiu in Mexic si sa imi zboare gandul in Manhattan.
Azi pot sa mananc spaghete in Paris si sa imi beau ceaiul pe campii din Asia. Si sa fii cu mine.
Azi pot sa ajung pe La Rambla sa fac poze cu casa lui Gaudi si dupa sa ajung sub turnul Eiffel. Azi pot sa fac baie in Amazon, apoi sa urc pe Himalaya. Si tu sa fii cu mine.
Azi pot sa pasesc prin Cuba si sa ajung in Filipine.
Azi pot sa imi desenez hainele, sa imi schimb numele, sa pocnesc din degete si sa zbor la 10.000 m altitudine.
Azi pot sa fac plaja pe aripa unui avion si sa merg pe fundul Atlanticului. Si tu sa fii cu mine.

Pot sa desfac o bere cand e soare, pot sa ma arunc in gol si sa nu ma lovesc. Pot sa merg in fata si sa stea timpul. Si tu sa fii cu mine.
Pot sa fiu Bill Gates sau un oarecare din Johannesburg, sa ma urc in masina sa plec unde ma taie capul.
Azi pot sa pasesc pe luna, sa ma plimb pe Soare si sa tin Pamantul in palme. Si tu sa fii cu mine.
Azi vreau sa simti ce simt si eu, azi vreau sa dai pagina si sa incepi sa scrii. Si eu sa fiu cu tine.

Aaaa....

2009-11-16T20:42:00.000+02:00

Da ma, I'm back!
Luasem o pauza de la stors creieri, acum vine de la sine.

What's love? (...gotta do with it)

2009-11-16T20:23:00.003+02:00

Ce naiba e in mintea noastra? In stomacul nostru? Ne dorim sa fie totul asa simplu precum pare, dar e greu sa spui mereu fix ce gandesti sau macar sa iti dai seama ce ar fi bine sa gandesti. Simtim ca vrem sa spunem ceva si na, ca tocmai atunci se goleste mintea si toate cuvintele zboara. Ei, la dracu', punea-ne-am dopuri in ureci si in nas sa nu mai zboare.

Ce n-as da sa existe Mos Craciun cu adevarat si ce ii scriu ca vreau, aia sa faca! E usor, trebuie doar sa spunem, sa se auda, speak out!

Nu sunt o persoana rea, dar nici ingeras; cand are loc reactia, nu ai cum sa te impotrivesti stiintelor exacte (acum "stiinte exacte" pentru ca macar prin asta ma amagesc cu ideea ca se poate explica vag, sau folosindu-ne de un anumit domeniu, nedumerirea mea).

Ce e dragostea: e chimie pura? matematica infinita sau biologie?

E o adunatura de consoane si vocale sau un joc de emotii care are loc de la stomac la creier, in tot corpul si apoi iese pe urechi?

E un foc interior sau apa plata cu gheata la 40 de grade vara?

Ce mi-as dori sa fiu mai smechera ca Einstein si de trei ori mai psihanalista decat Freud sa-mi pot potoli sentimentul de nedumerire.

E un amestec omogen sau o "varza si un ghiveci"? Reactie ireversibila sau H+02?

E o stiinta exacta sau pur si simplu o "ce-o fi, o fi"?

Si culmea, te loveste cand nu te astepti, ca torentiala de vara asta din Mamaia, sau ca infractul miocardic cand ti-e lumea mai draga.

Nu poti sa iti impui sa iubesti, pe cine sa iubesti si pe cine sa nu iubesti.

Am tupeu, fratica! sa ma iau de gagica asta, Dragostea, ca e ca o felina - vine asa usor si pleaca zburlita si cu urechile lipite de cap, cum fac motanii la imperechere, sau pleaca pe pernite si cu coada sus, silentioasa.

Exista dintotdeauna? E un adevar general? O lege a naturii sau un fenomen?

Sau e pur si simplu rezultatul autosugestiei si o farsa a propriului subconstient?
E un reflex? innascut sau dobandit?

E lucrul care te loveste sau te mangaie, te ia in brate si iti invadeaza porii, celulele, neuronii, simturile? De unde vine?

Poate fi cel mai frumos lucru din lume, indispensabil ca apa, dar poate fi si lucrul de care poti dori sa fugi.

E o tornada care iti intra pe urechea dreapta, devasteaza tot si apoi iese pe stanga sau ramane acolo de tot. Sau invers ... cum te prinde, ca Indianu' Talpa-Iute.

E ceva malefic de ii inmoaie pe aia XYY, antidotul pentru cei duri sau e si ea tot un sindrom?
Fie ce-o fi, de ea nu scapam. :d

Have you ever ... ?

2009-04-27T01:25:00.004+03:00

Te-ai simtit vreodata obosit/a psihic?
Ai simtit vreodata ca vrei sa evadezi pentru o perioada si sa te duci unde te taie capu'?
Sa iei pe cineva cu tine, sau sa pleci singur/a si sa iti faci de cap?
(restu' e confidential)

Eu ma simt obosita.
De 1 mai bag privirea in mare, nu de alta, da' e prea rece apa sa bag altceva.
Can't wait!

De ce? - Part I

2009-04-26T01:10:00.001+03:00

Am observat ca folosesc de foarte multe ori verbul "a vrea", dar oare chiar e voluntar?

Generic, oamenii sunt denumiţi rasa umană sau umanitatea şi membrii săi sunt cunoscuţi ca oameni sau fiinţe umane. (wikipedia)

Ce suntem noi, de fapt? De ce ne numim "oameni"?
De ce o casa a primit tocmai numele de "casa"? si nu orice altceva?
De ce de ce de ce de ce?

Welcome to the real world, baby!

2009-04-26T00:59:00.000+03:00

Lalalalalaaa.
Azi am fost nasica. Nasica unui bebe.
Recunosc: mi-a fost foarte frica sa o (e o fetita si o cheama ca pe mine) tin in brate pentru ca ma gandeam ca se misca. Cine stie ce forta ma gandeam eu ca o avea un biet copilas de 2 luni. Little angel. E papusa lu' mami si printesa lu' taticu, evident.
Bine ai venit printre crestini!
Sunt mandra de mine, iar. :D

Mai vreau.

Evolutie

2009-04-02T01:10:00.000+03:00

Se zice ca nimeni nu se schimba peste noapte: adica poti sa iti impui reguli si sa inchei contracte, dar schimbarea care se va produce fortat nu va fi definitiva, nici macar semnificativa - sa o numim monstra - o monstra din viitorul "tu", in ipoteza ca te-ai fi schimbat total de o zi pe alta.

Viata e un cerc vicios, si viciile depind de tine. Tu decizi la care renunti, si la care nu.
Ajungi sa cunosti oameni si oameni, evoluezi, involuezi, te maturizezi, devii copil iar, sau doar visezi si speri sa mai ai ocazia sa fii copil, iar in minutul urmator te visezi independent.
Azi (aseara) am realizat cat se schimba totul in foarte putin timp - si ma refer la un interval de timp de cateva luni.

Si incep sa ma contrazic, zicand ca nimic nu se schimba de azi pe maine.
Nu te schimbi tu ca om, insa azi un morman de caramizi poate fii maine un perete ce sustine un tablou. Caracterul, modul de viata, gandirea nu se schimba pur si simplu, e nevoie de vointa pentru imbunatatire si tot de vointa si influente din parti pentru inrautatire. It's up to you.

Cum am realizat eu asta?
Am realizat pur si simplu: cu un preview asupra a ce e azi si cum era acum cateva luni.
Ma regasesc in versurile "No regrets, I'm blessed to say the old me dead and gone away"; de fapt toti ne regasim, nimeni nu mai e asa cum era "the old him/her" - e firesc.
Asadar totul se schimba. Si spuneam eu ca vreau sa ma schimb. nu vreau sa spun ca nu sunt multumita de mine, ba chiar sunt foarte multumita de ce am realizat sau de ce am devenit, insa, ca orice om, de cand exista specia noastra, vreau mai mult. Simt ca lipseste ceva si poate unii m-ar considera paranoia sau perfectionista, sau pur si simplu imatura, dar eu stiu ca e mereu e loc de mai bine.

Post Scriptum

2009-04-02T00:38:00.000+03:00

A, sa nu uit. Viata de liceu, tati

http://bratianul.blogspot.com

Start

2009-04-02T00:24:00.001+03:00

M-am hotarat sa imi schimb putin stilul si modul de abordare ale subiectelor pe care le "dezbat", sa zic asa.
Dupa o pauza de cateva luni bune, am racit. Si nu asaaaa, pacaleala, am racit, fratica, de abia ca ma aud cand vorbesc si ma aud de pe luna cand tusesc.

Si acum imi dau seama cat de tare a fost al' de a inventat "potiunea" magica, adica apa fiarta plus frunze uscate.
Si cat de smecheri au ramas in istorie aia de l-au numit "ceai".
Si cat de tari aia de au descoperit focul, sa imi fac eu azi ceaiul fierbinte.

Amintim si teiul lui Eminescu, manca-l-ar mama, ca buna mai face el nenorocita aia de apa fiarta.

Un Coldrex cu umbreluta si lamaie, va rog! Si nota dupa!

Aaa, 1 aprilie fericit! Da' eu vorbesc serios.

Imposibil - Posibil

2009-03-12T23:01:00.000+02:00

Totul e posibil pentru noi. De ce? Poate fi optimism exagerat, lipsa de luciditate, sau copilarie.
Poate fi visare, nebunie, sau realitate.
Viata are multe ramuri si ramurele, lungi, intortocheate, unele fragile, altele uscate, unele inflorite si altele taiate.
La o varsta frageda, cea mai mare dorinta a noastra este sa crestem mai repede, sa devenim adulti influenti si maturi.
Pe masura ce crestem, intelegem notiunea timpului, iar la varsta adolescentei, cand fiecare secunda este pretioasa, dorim sa oprim timpul in loc si sa fim siguri ca am profitat la maxim de el, acum, cat nu ne preseaza nimic altceva.
La varsta noastra, totul este posibil, cu un minim sau maxim efort. O persoana importanta pentru mine mi-a spus odata ca : "Nimic nu este imposibil." Logic, ar reiesi de aici ca totul este posibil. Cu vointa poti muta muntii din loc, poti aduna apa varsata la loc, poti inota prin aer si respira in apa, platonic. Nu te opreste nimeni sa visezi, dar vine si momentul cand trebuie sa deschizi ochii.
Acum este momentul potrivit cand trebuie sa iti iei inima in dinti si sa spui "Vreau si pot!"

Si totusi ... ne e greu sa ne debarasam de cuvantul "imposibil", pentru ca vointa si ratiunea ne impiedica sa fim optimisti. Dar e frumos sa visam ca totul e posibil, fiindca optimismul iti da acea energie si putere sa invingi si sa castigi pariul cu viata si cu tine insuti.

Granita dintre posibil si imposibil dispare in momentul in care constientizam ca oricaruia dintre noi i se poate intampla un lucru care ne va impinge spre una din parti, in orice clipa.
In fiecare secunda ne confruntam cu aceasta dualitate: posibil-imposibil.
Totul este posibil in lumea asta, trebuie doar sa ne urmam intuitia si instinctele.
Cand realitatea afirma: nimic nu este imposibil, iar mai tarziu realizezi ca nu totul este posibil, este timpul sa duci o lupta cu propria-ti vointa, pentru ca intre realitate si fictiune exista o punte, care poate fi trecuta.
Ce rost are realismul total daca in umea asta singura speranta de evadare este visarea? Prin visare iti stabilesti tintele si iti formezi scopurile, iti aduci zambetul necesar pentru a reusi.

"Audaces fortuna iuvat" (Norocul ii ajuta pe cei indrazneti).
"O soarta mai una isi stabilesc cei care au tarie de caracter, demnitate, curaj si initiativa. Indraznind, ne dam impuls si directie." (anotimpul5.ro)

Algoritm

2009-01-12T00:04:00.000+02:00

Ce alegi dintre "cald" si "rece"? dintre DA si NU? dintre "inauntru" si "afara"? dintre "sus" si "jos"?

Daca ai gresit cand era corect, ai ales alb cand era negru, ai vrut sa pleci cand trebuia sa stai si ai vrut sa stai cand trebuia sa pleci, ai inchis ochii si te-ai lasat dus de val cand trebuia sa fii cu ochii in patru, ai vorbit cand trebuia sa taci si ai tacut cand trebuia sa vorbesti, ai simtit cand trebuia sa ignori, ai ras cand trebuia sa plangi, ai zambit cand trebuia sa mergi mai departe, ai fugit cand trebuia sa pasesti incet, atunci poti sa spui ca nu ai trait degeaba. :)

Cat timp esti constient ca tu esti singurul care alege pentru tine, cat timp esti constient ca daca vrei alb in loc de negru, trebuie doar sa alegi si daca vrei sa te lasi dus de val in loc sa fii prea realist, executi ca o marioneta ceea ce al tau creieras doreste. Esti doar un obiect ale carui miscari sunt imaginate de materia de la etaj.

Pentru fiecare secunda trecuta, fiecare alegere, fiecare cuvant spus, afisezi "un zambet=", imaginea acelei clipe.

Fa lala lala la la

2008-12-31T00:05:00.000+02:00

E prematur sa iubesti ceata, toamna?
Nu cred ... Am postat mai demult ceva scurt, despre ceata, si anume ca o iubesc;
Sa zicem ca a fost o fulgerare de moment, nu aveam de gand sa scriu, nici chef nici dispozitia necesara.
Pur si simplu m-a izbit o idee care s-a consumat mai repede decat m-as fi asteptat.
Nu e prematur, imi place sa am si momente ca a(ce)sta, starea mea difera in functie de anotimp.

Si iarna imi place. Dar sa fie zapada.
Acu` serios, daca traiam la 3000 de km, in Congo, de exemplu, nici ca visam la zapada.

Hai maaa, vreau sa ninga.

Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!

2008-12-28T23:39:00.000+02:00

Un mare intelept, absolvent al unei facultati cu renume, medaliat cu premiul Puli(i)-tzer pentru cel mai bun monolog in barul de pe colt, aducator de miresme mult intalnite prin carciumile de periferie, un om al carui sacou ros de vreme imbibat cu vodka importata de la calitate proasta in jos, un om in privirea caruia vedeai numai ... (intelepciune si bunatate - asta va asteptati sa spun, ha?) - da' nu prea vedeai, de la prea mult ceai si lapte cu cacao, pleoapele dumnealui, stimatul, nu stateau despartite la mai mult de un centimetru una de alta, manca-i-as ochisorii lui! si vocea ingrosata de la fum de pipa ( ... niste nenorocite de tigari Carpati), ca deh! un român demn, ca el nu se afuma decat cu tutun mioritic... - si acest intelept (sa-l numim X) spunea odata, in vremuri grele cu nopti albe si zile negre : Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!

Rodul imaginatiei mele, pretext sa ajung la ultima fraza.

Merry Christmas!

2008-12-26T23:20:00.000+02:00

Si uite ca a trecut si Craciunul din 2008. Si uite ca nici nu am simtit vreo diferenta intre acum o luna si ieri.
Nu se spune ca de Craciun ne simtim altfel? Mai apropiati? Mai ... "calzi"?

Unde e zapada care acum trei ani ne bloca geamurile, gheata pe care inainte cadeam si injuram ca descreieratii, in mijlocul strazii, ca ne-am luxat eu stiu ce incheietura?

Unde sunt bulgarii pe care ii primeam, cand intorceam capul, fix in ceafa, sau zapada plina de noroi, pe care o inghiteam atunci cand ne tavaleam unii pe altii in curtea din spatele scolii, sau din fata blocului? sau din orice spatiu verde (alb) pe care il prindeam cu zapada (a se intelege "fleoscaiala" = noroi + iarba + "zapada"/apa cu bucati de gheata) ?
Unde sunt zilele de Craciun de altadata cand asteptam cu sufletul la gura sa vina Mos Craciun (nea' Nelu`, unchiu' de la 1) si mai sa facem infract cand il vedeam pe Mosu` fix in fata noastra, pe canapeaua noastra, in fata ochisorilor nostri manca-l-ar mama de barbos! cu sacul lui plin de cadouri cu tot! cu alunita lui paroasa din varful nasului care trezea indoieli dureroase in mintile noastre de copii inocenti si creduli : "MAAAAMIIII!! Mosu` seamana cu nea' Nelu`! Uite nasu'!" - "Nu mami, Mos Craciun a venit special pentru tine!"

Mdaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Si revederile cu toate cele 223405649342432 de matusi, si agitatia aia infernala: una cu sarmalele in brate, mirosind a varza murata si alta plina de faina pe fata, verisorii mai mici cu vreo 5-6 ani care urla, alearga, strica tot, cad, iar urla, harmalaie si nervi multi.
Frate, Craciunul ar trebui sa insemne relaxare, placere, nu o sarma aruncata de ala micu` al lui Tanti Maria fix in ceafa lu' Tanti Sanda, bunica Laurei, vara'ta.

Si cu toate astea ...

De Craciun esti mai bun, a mai trecut un an, noi sa fim sanatosi, ca belele "e destule"!

A-Q

2008-12-24T02:30:00.000+02:00

Am promis ca o sa formulez un raspuns cat mai cuprinzator si mai clar si cum mai vrei tu, Subsemnato, la intrebarea: "Ma iubesti? De ce?" (cu DREPTURI de autor, mai mult sau mai putin, nu-mi atribui drepturi care nu mi se cuvin).
DA.

Pentru ca desi am fost cum am fost, ca vreau sa par dura desi nu sunt, sa construiesc un zid intre mine si ceilalti pentru ca sunt lucruri care nu se spun, pur si simplu raman inauntru, ca apoi ma razgandesc si daram caramizile - pentru ca indiferent de vreme, fie ca a fost soare sau furtuna, stiai unde sa faci umbra sau sa tii umbrela.
Si ca ai o mare contributie la ceea ce sunt acum, si wherever you are, right here near, or nine seas far, I'll be behind you with my arms wide opened.

Am o idee

2008-12-17T11:39:00.001+02:00

Am o idee si vreau sa o scriu aici inainte sa o uit.
O sa continui mai incolo, momentan nu-mi permite timpu`.
deeeespre "Generatia Hi5, YMessenger si toti cacanarii wannabe, "jm3n@ry shy shuk@ry" :>

Si despre copilasii abia iesiti din carucior, care ieri au renuntat la Pampers, si care astazi scriu texte melancolice pe "haifaiv" la "about me" prin care se caracterizeaza asa cum ar vrea sa fie, cum nu sunt, dar vai, Doamne, ei sunt niste duri, ce **** cui vor ei. (ahm, pardon. Da' e un subiect care imi releva si latura mea de fata "dă cartier" si iubitoare, amatoare de caterincă pana la nesimtire.

Totu` a pornit de la un amarat de status, gen : "All I wAnT f0r ChRisTmAs Is yOu! :X:X:X pozici noy ;;) In kamera meah RuOoZ ;x ... I'm a GanGsTa`, you MotHerFuckers ... " Nu conteaza cat mi'a luat s a scriu asta :))
Penibiiiil =))

Call me crazy

2008-12-13T17:55:00.000+02:00

Nu vreau sa spun "La revedere!" inainte sa fi inceput cu adevarat; sa inchid ochii inainte sa fi privit in ansamblu catre ce urma sa fie, sa expir ultima gura de aer proaspat inainte sa-mi invadeze plamanii, sa inghit in graba inainte sa degust, sa inchid gura inainte sa vorbesc...

Nu vreau sa trec prin secunde ca picaturile de ploaie prin vazduh. Spune-mi, daca as pocni din degete si intr-o fractiune de secunda s-ar derula totul in fata noastra, nisipul din clepsidra ar urca inapoi, pot sa fiu sigura ca aud aceleasi voci? ca simt aceleasi mirosuri? ca ating aceleasi lucruri? ca zambesc la aceleasi gesturi? aceleasi zambete?
Nu ma lasa sa te las, desi zarurile au fost aruncate - inchide ochii si ia-le inapoi in mana: mai incearca, inca o data, iar si iar ...

In mintea noastra deruleaza aceeasi pelicula la nesfarsit. Patrunde-mi gandurile si schimba scenariul.
Desi orele curg mereu in acelasi sens, asteptam sa vina cineva cu o oglinda sa le intoarca, sa curga timpul de jos in sus, de la dreapta la stanga ... Nu regretam nimic. Dar aceeasi intrebare: ce-ar fi daca...?
Si apoi faci o poza. Sa oprim timpul in loc - macar pe hartie, sa traiesti aceeasi clipa la nesfarsit.
De la gand la fapta e cale lunga. Esti intr-un loc, aici, de exemplu, tu - esti gand, dorinta nematerializata, pasiune rece, adevar intrepatruns de teatru. Ah, te cunosti, maine garantez ca nu vei mai fi cum esti azi, nu plange dupa fapte - simte si zambeste amintindu-ti.

Te bucuri ca esti elevul sau eleva silitoare prezent respectiv prezenta mereu in mintea cuiva, ca asisti la fiecare traire, sentiment.
Nici tu nu stii.

Prea repede

2008-11-20T11:15:00.001+02:00

Si totusi razele te cheama afara, dar frigul te tine in casa.
Uitam sa zambim cand ceata ne invaluie si totul pare ca te respinge. De ce?
Mie imi place ceata, imi place ploaia, imi place toamna ... a, iubesc toamna.

Pacat ca trece timpul prea repede.

Spirale ...

2008-11-09T12:17:00.001+02:00

Sunt o persoana realista.
Sunt o persoana nehotarata. Ma contrazic.
Poate fiindca ma invart intr-o realitate nedescoperita. Vreau sa zbor, sa cunosc, sa simt si sa resimt.
Vreau sa simt ploaia cand afara e soare.
Vreau sa ma incalzesc in lumina cand sunt nori si vreau sa merg pe zapada in mijlocul lui iunie. Vreau sa urc pe ape si sa inot in munti, sa mananc trairi si sa beau fericire.
Vreau sa gust extazul si sa plang zambind, vreau sa pot si pot sa vreau.
Vreau sa ma imbat cu clipe, si secundele sa curga incet ...
Vreau sa incerc sa ating orizontul si sa desenez pe cer.
Vreau sa aduc stele pe pamant si sa citesc un ziar printre planete.
Vreau sa visez, sa primesc palme, dar sa ma trezesc la fel.
Vreau sa vreau multe.

Wake up.

Incertitudine

2008-11-08T23:48:00.000+02:00

Am avut o discutie cu o prietena foarte buna despre fapte in general, totul a pornit de la ce inseamna de fapt "a face ceva cu cap"... Si campii au fost batuti si iar batuti in lung si-n lat si-n diagonala.
E incredibil cand vezi ca mai exista o persoana care se gandeste la exact aceleasi lucruri ca tine, are aceleasi intrebari si gasiti impreuna raspunsuri.
Mintea omului e ceva foarte complex, de fapt ceva infinit.
Si totusi, daca stai sa te gandesti, omul are un numar finit de neuroni - concluzia? Nu stiu, poate ma depaseste, dar un raspuns poate fi si ca de aici rezulta ca are un numar finit de ganduri, trairi, ca imaginatia nu este nelimitata. Si pana la urma cum e?
Si prietena asta a mea imi spunea ca sunt cam nebunatica din fire. Bine frate, sunt nebunatica da' nu ma duce valu' pana la jumatatea tarmului, deeeeeci tot ce fac, fac cu cap? Nu. Si eu ma las purtata de valuri, de ganduri, de imaginatie - dar cum toate astea sunt finite, e imposibil sa fac ceva fara cap.
Sau nu?
Viata nu ar fi frumoasa fara atatea incertitudini, daca as avea toate raspunsurile nu as mai putea folosi nici macar acea imaginatie finita sa imi formulez intrebarile. Sau daca as avea atatea intrebari si as putea raspunde la fiecare cu precizie, intrebarile s-ar termina la un moment dat, deci ajungem tot la partea cu viata plictisitoare.
Un cerc nu are inceput, noi suntem jucariile si cineva acolo sus, jos, poate dintr-o cutie, poate din frigider sau poate pur si simplu de peste tot ne coordoneaza.

Pura fictiune

2008-11-07T10:44:00.000+02:00

Long ago ...

Vremea ploioasa adormea trecatorii de pe strada si parca toti erau amortiti ca niste insecte abia trezite dupa iarna... Atmosfera era incarcata de ceata greoaie si apasatoare, iar pustietatea o inspaimanta pe Mischa care mergea atunci spre scoala. Inca o zi de cursuri, inca iar alte teste, ore lungi si grele... Dar pe Mischa nu o afectau asa de mult lucrurile astea. Era o fata constienta care dorea sa ajunga ceva in viitor. Unii amici .. de fapt toti aproape, o subapreciau pentru ca nu era ca toti ceilalti, nu se distra cum o faceau ei si era mai izolata de cand cu... Prietenii ei nu se comportau ca inainte ... de fapt... care prieteni? niste cretini care doar ca ii lasa sa se ''inspire'' de la ea pentru niste note mai mari se autoinstituiau in functia de “prieteni”.
Plus ca de cand cu noua-venita Lisa, desteapta, prefacuta si papusa dependenta de lucrurile girlish, majoritatea si asta uitaseara. Pe langa faptul ca mereu era in centrul atentiei, era foarte dispusa sa “isi imparta” cunostintele cu ceilalti, mai ales ca arata si “beton” [dupa cum spuneau colegii aflati la faza de sfarsit a pubertatii] Parca vrajiti de stralucirea permanenta a hainelor sale sau de pletele prinse in cate o agrafa extravaganta precum si vesnicul zambet prefacut. Toti ceilalti erau oricand la dispozitia fetei. Aerul de superioritate pe care il emana Lisa nu ii lasa Mischei decat un gust amar de care scapa decat cand aceasta nu era la orizont …Dupa cum spuneam… Mergea singura pe strada exagerat de pustie pentru ora aceea si asculta la Ipod aceeasi melodie iar si iar…
Mai zarea prin ceata cate o reflexie a unei raze pale, care prin incercari disperate de a trece prin patura densa de nori… strapungeau cu greu eterul si intr’un final ajungea sa se descompuna pas cu pas… devenind curcubeu… Mischa privea vrajita de culorile care odinioara ii colorau viata… sau “le colorau viata” … fara sa observe I s’a scurs o lacrima pe obraz si apoi si’a reluat drumul fredonand aceeasi melodie care o facea sa uite de toate… Se obisnuise deja cu singuratatea si parca ii placea, desi uneori se satura si isi petrecea o zi intreaga in fata calculatorului… I se parea atat de lung drumul si pustietatea, acum cinci minute binevenita, parea ca o copleseste incetul cu incetul… si se lasa devorata de necunoscut…
Apoi norii, speriati de monotonia ce domnea peste lume incepura sa isi verse lacrimile reci peste tot, iar ceata s’a spulberat. Mischa si’a amintit ca isi uitase umbrella pe pat.. intentionase sa o ia, darn u isi adduce aminte ce a facut’o sa o uite.. sau da? Dar nu asta o preocupa pe ea cel mai mult.. Poate ca pur si simplu ii placea sa fie scaldata in lacrimile eterului… poate trata ploaia cu indiferenta.. poate nici nu o simtea.. ‘’poate’’ …

Step by step.

2008-10-26T00:27:00.000+03:00

Fiecare cuvant bine spus e inca o raza calda dinspre soarele gandului.
Fiecare sentiment cutremurator e inca o furtuna totusi calma in lacul sufletului.
Fiecare zambet sincer e inca o alga rasarita in abisul constiintei.
Fiecare sclipire din ochi e inca o frunza in copacul fiintei.
Fiecare lacrima e inca o ploaie curganda in fluviul de ganduri.
Fiecare om vorbeste. simte. zambeste. clipeste. strabate rauri.

Cine nu are batrani, sa-si cumpere ...

2008-10-26T00:25:00.000+03:00

Cine nu are batrani, sa-si cumpere ... Da, da, da.

Suvita carunta si ochii calzi batrani,
Mana tremuranda si-o viata-ntre strabuni
Istorie nestiuta, doar aprige-amintiri
Vreme demult apusa-i citesti azi in priviri.
Si frunte-adanc crestata, e arsa de lumina
Si-obraji-i pistruiati odata-n vremuri de pomina
Si inima-i batrana, ce salta rar si calm
Si sangele din vine ce stie-al vietii psalm.
Prin nourii de fum, de pipa-mbatranita,
Zaresti sclipire-adanca prin gene-ntrezarita.
Aroma de tutun, suflarea-i vant sarac,
Tainuita-i e privirea, adanc ... gandu-i un lac.

Constiinta

2008-10-26T00:17:00.000+03:00

Deschide ochii, sunt aici desi nu ma vezi
Realitate, nu e vis, inchipuire sau ce crezi
Intinde mana chiar exist desi nu vrei
Sa simti ceva,tu doar apesi, am umeri grei
A fost doar o secunda cand am stiut exact
Apoi doar doua clipe cand ai stiut de fapt
Cum curge apa sau cum bate vantul
Nici nu suntem aici de cand pamantul ..
E timp putin sa crezi, sa vezi, sa simti sau sa respiri
Caci totul e fragil si dispare incet printre clipiri ...

Vid

2008-10-25T23:45:00.000+03:00

Ultimul vers e inspirat din "Cer senin", Veritasaga ...

"Si ninge, fugi, pasesti usor
Si timpul trece'ngrozitor
Esti singur in ploaie de gheata
Alergi, sau mergi usor prin viata?
Moment cu tine, secunde rare
Vorbesti cu norii, ceri indurare
Caci clipe trec, nu te asteapta
Sa stai s'alegi o cale dreapta
Pasesti usor prin fulgi cazuti
Si'un drum abstract probabil cauti
Inchide ochii si gandeste
Cineva acolo sus te iubeste... "

Poftim?!

2008-06-12T23:35:00.001+03:00

Sunt inca prizonier intre "a vrea" si "a face". E o cale atat de lunga ca imi e frica sa incep, dar daca stau sa ma gandesc deja am plecat. Cand ai 10 pasi de facut, 9 sunt jumatatea drumului. Am ajuns la jumatate. Si acum? Acum e greu. De ce? Pentru ca depinde de mine. "Decisiv" e un cuvant prea dur, dar sincer imi este frica.
Nu stiu ce gandesti, cum gandesti, ce vrei sau ce nu vrei. Tot ce stiu e ca daca am putut pana acum, voi putea sa fac si ultimul pas. Nimeni nu intelege de ce, inca mai esti.

Ma trezesc cu acelasi gand: o sa fie bine!

Pentru ca timpul e de partea mea.

2008-05-08T13:39:00.000+03:00

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Cine a infipt laleaua in branza?

2008-04-15T22:54:00.000+03:00

Am mai postat inainte un fragment din ceea ce va deveni o carte, pagina din jurnalul uneia ... enjoy!

Crezi ca ma cunosti dar nimic nu e asa cum pare. Sunt EU in anumite momente, sunt ALTCINEVA aproape mereu. Nu mi s-a dovedit ca merita cu adevarat sa fiu naturala si deschisa fata de toti. Lumea in care traim e rea... Un sut in fund - un pas inainte? Ma scuzi, inca nu ai realizat ca ma confunzi cu cineva care inca mai crede ca toate finalurile sunt fericite, ca totul incepe cu "A fost odata ..." si se termina cu "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Nu mai e mult timp pana cand o sa imi fie dor de acum, dar deocamdata nu sunt eu sosia Fecioarei Maria sa vad totul dintr-un unghi pozitiv. Sunt exemplul perfect al diferentei dintre esenta si aparenta. Imi inspiri mila si pasiune, extaz si dispret - te urasc pentru ca te iubesc. Esti minune, rutina, lumina si intuneric. Esti franghia care ma tine deasupra prapastiei : dispari - cad. Rezisti - rezist. Esti dureros de dulce si profiti de asta. Te urasc, dar imi place. Ador sa te aud si innebunesc daca nu.

1,2,3... Tu stii. Eu stiu si imi pierd mintile. Esti un drog si eu sunt dependenta - da-mi o supradoza si promit sa ma schimb.

Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa!

Tocmai am venit din 32 si dupa doua pahare de Martini (il iubesc =p~) parca nu mi se mai pare ziua asta atat de nereusita.

PK & free running

2008-04-14T20:02:00.000+03:00

Pana la extrem

2008-04-14T18:48:00.000+03:00

Omul pe parcursul intregii vieti incearca sa gaseasca motivul pentru care exista.
Imaginatia ne duce pe culmi unice pentru ca pana la urma nici picaturile de apa nu sunt identice.

Esti unic.

Parkour (uneori prescurtat PK) sau l'art du déplacement (Romana: arta deplasarii) este o activitate cu ajutorul miscarii dintr-un loc in altul pe cat mai eficient si mai repede posibil, folosind principalele abilitati ale corpului uman.

Este menit sa te ajute sa treci peste obstacole, care se pot gasi in mediul inconjurator — de la crengi si pietre, stanci pana la trenuri si ziduri de beton — si poate fi practicat si in spatiul urban si in cel rural. Practicantii Parkour-ului sunt numiti ca si traceurs, sau traceuses la fete.

Inventat de David Belle in Franta, parkour se bazeaza pe practicarea diferitor miscari eficiente pentru a dezvolta mintea, corpul unui ins, pentru a putea depasi obstacole in caz de urgenta, pentru distractie, etc.

PK este o activitate care este dificil de inclus intr-o anumita categorie. Nu e un sport extrem, ci o arta sau disciplina care imbina diferite miscari, un corespondent al auto-apararii in artele martiale. Potrivit spuselor lui David Belle, 'avantajul fizic ar pk'ului este usurinta cu care treci peste obstacolele din zona asa cum ai fi reactionat in mod normal in caz de urgenta. Vrei sa te misti in asa fel incat cu orice miscare sa castigi timp si spatiu indiferent daca vrei sa scapi de ceva/cineva sau sa alergi care ceva/cineva'. Asa cum artele martiale sunt o forma de antrenament pentru lupta, parkour este o forma pentru antrenarea "zborului" (metaforic vorbind). Atunci cand o persoana este intr-o confruntare ostila cu cineva, va fi in stare sa vorbeasca, sa se lupte sau sa evite. Pentru ca are o natura unica, se spune des ca parkour nu apartine niciunei categorii: Parkour este parkour.
O caracteristica importanta a parkourului este eficienta. Practicantii se misca nu numai pe cat de repede pot ci si consuma cat mai putina energie pentru ca aleg cea mai directa cale posibila. Aceasta caracteristica il diferenteaza de celelalte practici ale alergarii libere (engleza: "free running"), care se bazeaza mai mult pe libertatea miscarilor - asemeni acrobatilor. Eficienta implica de asemenea evitarea ranirilor - majore sau minore - de unde a iesit si motto-ul oficial al parkourului : "être et durer" (Romana: a fi si a dura)

Terminologie
Termenii din care provine cuvantul "parkour" sunt : "art du déplacement and le parcours".
Termenul "parkour" [paʁˈkuʁ] a fost definit de David Belle si prietenul sau Hubert Koundé. Este un derivat de la "parcours du combattant", cursa clasica de obstacole - metoda folosita in antrenamentele militare, propusa de Georges Hébert.
Hubert, care nu este un "traceur", a luat cuvantul "parcours", a inlocuit "c"-ul cu "k" pentru a sugera agresivitate si a inlaturat "s"-ul.
Traceur [tʁasœʁ] si traceuse [tʁasøz] sunt substantive derivate de la frantuzescul verb "tracer" care normal inseamna "a trasa" sau "a desena", dar de asemenea poate fi tradus ca si "a inainta repede".

Sursa : Wikipedia
Traducere din limba engleza: eu :)

Pentru ca totul se rezuma la culori ...

2008-04-13T19:57:00.001+03:00

abstract.

Sunt copil

2008-04-02T15:30:00.000+03:00

Am ales titlul asta pentru simplul motiv ca are o sonoritate sobra, stiintifica (oarecum) si pentru ca are legatura cu starea mea de spirit din acest moment. Am un sentiment care imi spune ca trebuie sa mai fiu si dura uneori, nu merita nimeni (vorbind la modul general) sa o imiti pe Fecioara Maria atunci cand esti cu respectivul/respectiva/respectivii/respectivele.

Calc de ceva timp acelasi pamant ca si voi (foarte filozofic, a? :>) si am reusit sa imi formez cateva criterii dupa care imi clasific prietenii sau asa-zisii prieteni.

NU imi plac persoanele care nu vor sa arate ceea ce sunt de fapt - nimeni nu accepta excesul de disimulare, si este foarte evident si deranjant - decat daca esti o/un norocos posesor al unui talent similar Dianei Ross.

NU imi plac persoanele care nu stiu sa aprecieze bunul gust si incalca cu bunastiinta regulile nescrise ale acestuia doar din puerila dorinta de a iesi in evidenta si din gresita credinta ca lasa o impresie buna - cand de fapt pe mine, una, ma lasa rece.

NU imi plac persoanele care nu stiu ce inseamna sa fii un prieten adevarat si isi urmaresc decat propriul scop fara sa aiba grija daca ce vor ele sa realizeze afecteaza pe altii. Libertatea este libertate in adevaratul sens al cuvantului atata timp cat nu limiteaza libertatea celorlalti.

Circumstantele mai mult sau mai putin favorabile te maturizeaza sau te prostesc, o simpla intamplare aparent banala poate schimba caracterul unui om total.

NU imi plac persoanele care se supraapreciaza si care se cred superioare atunci cand realizeaza ceva "maret" - fac din ou, bou (sa nu folosesc alta expresie ... nepoliticoasa -?-).

NU imi plac persoanele care isi fac o parere despre cineva inainte sa o cunoasca cu adevarat, niciodata nu stii cum este un om de fapt. Si cu rabdare, poti fi surprins. In esenta, se poate ascunde un suflet nobil sau o canalie - RABDARE. Prima impresie nu conteaza intotdeauna, desi asa se spune. Aparentele insala.

NU imi plac persoanele care se feresc sa arate ce simt de fapt, si ocolesc subiectul doar pentru ca nu se pot exprima indeajuns de lingusitor. Spuneti, fratilor, lucrurilor pe nume - sunt doar cuvinte - fiecare intelege din ele ce ii permit materia cenusie si orgoliul.

N imi plac persoanele orgolioase peste masura, care nu stiu sa asculte, ci doar sa se vaite pentru neplacerile de care au avut parte. Nu credeti ca si ceilalti au ceva de spus? Poate chiar ceva mult mai important decat eu stiu ce aberatie va deranjeaza in momentul respectiv.

ACUM RAMANE LA LATITUDINEA VOASTRA SA LUATI CE VRETI DIN CE AM SPUS.

to be continued...

Try to remember a kind of September

2008-03-13T00:00:00.000+02:00

E un "La revedere!" in engleza. Niste ganduri in legatura cu inceputul sfarsitului unei etape a vietii; etapa in care am trait multe, in care s-a pus temelia a ceea ce urmeaza.

Enjoy!

Try to remember a kind of September …

It’s been a long time since I have made my first step to another world. I have to admit that I was a little scared, but everything seemed to be alright. And so it was.

Over the past few years I’ve changed a lot, I feel more mature and more prepared for what lies ahead.

Try to remember the kind of September
when life was slow and oh, so mellow.
Try to remember the kind of September
when grass was green and grain was yellow.
Try to remember the kind of September
when you were a tender and callow fellow,
Try to remember and if you remember the follow.

This year is the beginning of an end, it’s the year when we take an important decision about our lives, it’s the year when our future it’s established. Sometimes makes me cry the thought that all this years will be in a few months just a memory, but a memory that will be in my mind until my last day.

I still hear the song you learned us four years ago; I still remember the blue lights that were hanged on top of the blackboard before Christmas. I still remember the carols we used to sing every hour, and that tape recorder that we gave you as a present with our signatures affixed on it. You were one of the teachers that will always remain in our minds, and we’ve told you so many times that we really love you, Mrs. Anica!

I can assure you that I will miss the English lessons when you were telling us stories and teaching us important things about life, when we were listening carols and songs … and when we were supposed to sing them there was only a fade sound because we wanted to sing but haven’t got enough courage. This memory makes me laugh every time I think about it.

I will never forget the day when we went to the theatre with “Oliver’s diary” and we won that prize. That day was really special, you are a great director! I was never afraid to tell you exactly what I think because I know you will understand me. You’ve watched us grow up, and I can’t believe how different we are now than how we were four years ago.

2007 was probably the most important year in my life, and probably the most awesome, because I lived special moments which changed me positively. After all this years I feel more mature and more experienced. In 2008 I have great plans and I will do everything to make my dreams come true because I’m convinced that nothing is impossible. That’s what you told me a few years ago when I was upset, I don’t remember why, but you told me that “nothing is impossible” and you made me be more optimistic.

Do you remember when you told us to make a wish on 31^st January, because it will definitely come true? I did and now I’m waiting… I am sure that it will happen.

In the end I just want to thank you for everything, for all the years you were next to us and I hope that we will be a pleasant memory in your mind. Don’t forget about the kids that were always “Good-bye, teachers!” and the kids that said about you that your are always wearing jelly necklace…

Time is unstoppable, but memories can’t loose themselves, because you will always remember “a kind of September” when we met for the first time…

Deep in December it's nice to remember
although you know the snow will follow…

Deep in December our hearts should remember and follow…

Concluzia?

2008-03-12T23:58:00.000+02:00

"Si totusi Dumnezeu exista, eu nu am facut decat sa bat un cui in cosciugul lui."

Charles Darwin

Chiar avem timp...

2008-03-12T23:50:00.000+02:00

Fiecare cuvant bine spus e inca o raza pala dinspre soarele gandului.
Fiecare sentiment cutremurator e inca o furtuna calma peste lacul sufletului.
Fiecare zambet sincer e inca o alga rasarita in abisul constiintei.
Fiecare sclipire din ochi e inca o frunza in copacul vietii.
Fiecare lacrima e inca o ploaie curganda in fluviul de ganduri.
Fiecare bataie de inima e o nota pe partiturile din vis.
Fiecare clipa, fiecare minut, fiecare secunda merita traite ca si cand sunt ultimele.
Avem timp pentru toate.

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Frumos.

Primavara aminteste;

2008-03-02T18:02:00.000+02:00

Fragment din ceva ce va deveni in curand o carte... ;d

Stă. Stă şi se uită la strada aproape pustie pentru ora asta ... Geamul prăfuit de suflul timpului dă cartierului o notă de vechi. Perdeaua se leagană inocentă pe notele adierilor nocturne. Doi ochi caută neştiutori fantomele trecutului care o bântuie ..

"Only... can make me smile... miles... "; fredona uşor versurile melodiei care o calmau de fiecare data. Luna, sălbatica luna, făclia ce niciodată nu ajunge cenuşă, valsează printre norii înecaţi de fum... Aleea Nr. 13 pare desprinsă dintr-un tablou din alt secol .. e o zi ciudată, dar pentru Ea la fel ca celelalte. Şi norii, speriaţi de monotonia ce domneşte peste lume, încep subit să îşi verse lacrimile reci peste tot, iar ceaţa se spulberă. Scoate mâna timid pe geam; tresare. Respiră zgomotos, fiecare gură de aer invadându-i fiecare părticica din plămâni. Pur şi simplu îi plăcea să fie scăldată în lacrimile eterului... poate trata ploaia cu indiferenţă... poate nici nu o simţea. Poate.

I wish...

2007-12-25T12:15:00.001+02:00

De Craciun se intampla minuni!
Daca e adevarat, si asa cred, inseamna ca... 8->

O persoana foarte draga mi-a spus ca in seara de Craciun la miezul noptii sa ne punem o dorinta, poate cea mai mare dorinta a noastra... Si daca esti convins ca se va intampla, atunci va deveni realitate.

Suna ciudat, dar s-a intamplat.

Deci da, de Craciun se intampla minuni!

Craciun fericit!

2007-12-25T11:50:00.000+02:00

E dimineata de Craciun... m-am trezit acum zece minute si Hop! pe net ...

Nu inteleg de ce stau singura aici si acum, cand pot sa fiu jos cu inca 20 de persoane. E Craciunul, frateeee! Nu prea ma impresioneaza.
Inainte cand auzeam de Craciun mi se lumina fata. UAU! E CRACIUNUL! lalala..
Beteala & co, beculete si parfum de vin fiert si portocale, mere si scortisoara ... parca vara imi era dor de Craciun.
Vreau sa il petrec in camera mea, nu impreuna cu cel putin 20 de figuri antipatice, straine care jumate ling o tigara pana la filtru si jumate vorbesc zgomotos si concentrati despre eu stiu ce licitatie sau alte tampenii de la serviciu.

Nici eu nu mai stiu...

Pabibabum!

2007-12-21T23:09:00.000+02:00

she's one of those girls :>

Ma uit la fenomene stranii pe Discovery. Si cica sunt singura acasa.
De fapt sunt doar eu cu cana de vin fiert.
Maine seara iar singura. Maine seara vin fiert/cola cu Flo si nu mai stiu . Cred ca aleg prima varianta. E mai bun. (=p~)

Am vazut azi mai multe decat am vazut intr-o saptamana. Ma refer la chestii subtile.
Si mi-am descoperit doua noi talente. Sau poate erau vechi? In fine.

Si se anunta o vacanta superba. *dreaming* Cel putin asa sper.

Si repet: ''guess who's gonna go to jail for this...''

2007-12-17T22:38:00.000+02:00

Nu e scris de mine, dar e ... profund. [?!]

Am ramas prizoniera intre viata si moarte. Picuri de apa tulbure imi curg din ochi. Ma duci spre rai, insa lumea viilor striga cu voci obscure dupa mine Te string in gandul etern al iubirii, te chem ca sa ma salvezi dar eviti sa apari, m-ai lasat singura in pustietatea cimitirului vietii. Ai luat cu tine toate visele mele, toate sperantele mi le-ai innecat in fantana suferintei; monotonia cimitirului vietii, ce tu l-ai colorat, isi capata iar intunecimea... Sunt iar o pata pe arta tristetii, inca simt fiorul sangelui fierbinte ce imi tulbura corpul atunci cand vorbeam cu tine: fiecare suferinta scursa pe obraz imi intaraste mintea prin inferne de durere... E deja tarziu si sangele se incheaga pe amintiri, iubirea a murit si doar tu o poti trezi din somnul vesnic; ai adormit, lasandu-mi ochii tulburati de lacrimile iubirii ce ti-o port... In obscuritatea noptii gandului meu eu inca te caut.... Imi doresc patima pasiunii tale, inca tanjesc dupa strigatele trupului tau; cu aripi de plumb ma chinui sa zbor.. sa ating eternitatea ce e dincolo de superficialitatea pamantului. Ma lupt cu norii de suferinta si amintiri. Aripile impreunate ma impiedica sa ajung la tine... Mi-e greu sa lupt cu vesnicia dragostei, caci inima mi-e grea: mi-e ingreunata de dorul si iubire ce o am opentru tine; invat sa traiesc cu regretul ca nu pot arata cuvintelor sentimentul ce il port cu obsesie...

Foarte tare.

Speechless.

Nu sunt

2007-12-16T18:45:00.000+02:00

Nu sunt rea, dar nu ii e nimanui de folos sa fiu buna mereu.
Nu sunt mare, dar toata lumea imi spune ca nu mai sunt mica.
Nu sunt slaba, dar uneori e greu sa fiu puternica.
Nu sunt proasta, dar cateodata cel mai bine e sa tac si sa fac.
Nu sunt indiferenta, dar daca imi pasa prea mult imi fac rau.
Nu sunt singuratica, dar intotdeauna am nevoie de un moment al meu.
Nu sunt rece, iubesc sa iubesc dar si sa primesc afectiune.
Nu sunt nefericita, dar nu imi place sa zambesc cand altcineva plange.
Nu sunt desteapta, dar azi e greu sa faci fata fara putina materie cenusie.
Nu sunt descurcareata, dar imi place sa fac totul sa iasa bine.
Nu sunt responsabila, dar incerc sa am grija de ce stiu ca are rost.
Nu sunt tacuta, dar imi place sa ascult.
Nu sunt emotiva, dar imi creste pulsul cand ne bucuram impreuna.
Nu sunt bolnava, dar am un nod in gat atunci cand se intampla ceva straniu.
Nu sunt superstitioasa, dar am culoarea mea norocoasa.
Nu sunt modesta, dar stiu ce este o limita.
Nu sunt unica, dar fiecare este intr-un fel.
Nu sunt pregatita, dar incerc sa-mi retin de fiecare data lectia.
Nu sunt perfecta, dar omul invata din greseli.
Nu sunt muta, dar imi e greu sa exprim ce e acolo inauntru.
Nu sunt independenta, dar nu ma simt bine sa fiu insistenta.
Nu sunt rea, mare, slaba, proasta, indiferenta, singuratica, rece, nefericita, desteapta, descurcareata, responsabila, tacuta, emotiva, bolnava, superstitioasa, modesta, unica, pregatita, perfecta, muta, independenta; dar incerc sa fiu cum trebuie.

:(

Oui, c'est tres tres bien! :X

2007-12-02T21:11:00.000+02:00

A l'ecole ... :-j

Raza pala-nfrigurata a soarelui iernatic
Rasfrange curcubee prin lacrima curganda
Cristal de ape izvorat din suflet singuratic
Se prelinge transformat in lacrima plapanda
Si gene rimelate, balai fir de copila
Si piele fina, moale, de-adanc oglinda - o pupila

Sentiment

2007-11-29T11:38:00.001+02:00

O ador.
Nu conteaza de unde, de catre cine, cum sau pentru ce. O sa ma credeti sonata.

Caldura rece a trupului firav
Pulseaza fiori fierbinti prin vinele-nghetate,
Batai crescande-a doua inimi tremurande
Contopesc purul amor intr-un foc jilav.
Scantei intunecate-aprind flacara privirii
Pasiunea-ntrezarita cedeaza nemuririi.
Lumina fada intuneca pulberea de vis
Intai cristal de ape-n orizonturi noi deschis.

For a friend

2007-11-16T21:46:00.000+02:00

Every ''Good mornin'!'', every smile
Makes me feel happy for a while
And then the thought that i`ll see you soon
Brings a warm feeling in my soul's lagoon.
A real friend - a huge treasure
But this value it's usually very rare
And many thieves just try to steal it
But as heavy as it is - as harder they can take it ..

Thanks!

Cu dedicatie.

Foarte pueril

2007-11-14T20:10:00.000+02:00

De ce?
1. Nu stiu
2. Poate pentru ca ..
3. Pentru ca ..

Zi stupida. Dar mi-a placut ... :)
A, si inca nu exista cineva care sa imi aduca aminte de fiecare data ca este 518 si nu altceva.

Si mai nou, vreau o sora geamana :X
Si trebuie sa fac un film/documentar despre adolescentii de azi.
Idei, ceva?

20 Noiembrie: Sunt atat de aiurita azi, incat nici macar nu stiam de la ce vine 518. Deci nu are rost.

Get drill and work :)

2007-11-13T13:16:00.000+02:00

Perfect morning.

*dreaming*

What are you waiting for?
Put your back in it!
Just a little more,
Throw your waste in it now!
Tell your body again,
Work it hard and long!
When you finish that,
How’d you go down town.

Eppaaaaa :))

Mai nou ... dar vechi

2007-11-12T11:03:00.000+02:00

Avril Lavigne - When you're gone
Am devenit obsedata de melodia asta
E superba.

(Nu fac reclama)

''When you're gone
The pieces of my heart are missing you
When you're gone
The face I came to know is missing too
And when you're gone
The words I need to hear to always get me through the day
And make it OK
I miss you''

Ceva drag mie.

2007-11-11T20:32:00.000+02:00

De ce ‘’de ce’’?

Oare lumea e chiar asa de diferita dintr-un loc in altul? De fapt: de ce? Nu suntem toti fiinte lasate pe pamant, cu o devenire, un scop si constiinta sensului existentei noastre? De ce un om se schimba pe parcurs, daca el a fost lasat aici cu o menire?

De ce profita cu atat egoism si nesimtire de bunurile vietii, cand poate sa
guste cate putin din fiecare fara a suporta nici o consecinta dureroasa ci numai
placere si satisfactie?

Ei bine, intrebarea cea mai frecventa, care nu are niciodata un sfarsit bine conturat, un raspuns pe deplin concret. De ce?
Poate va intrebati de ce sunt atat de afectata de aceste lucruri care altul pur si simplu le ignora. Sunt, sau cel putin am fost - si multi altii - victima unor astfel de oameni, pentru care ‘’de ce’’ insemna ‘’pentru ca’’ si care exploatau increderea si naivitatea unor oameni in scopul propriei impliniri, fara sa le pese de soarta celorlalti. Dar asta nu e asa important ca ce voi face in urmatoarea ora. Pauza.

Draga cititorule (merge spus si asa), momentan te voi lasa sa meditezi in legatura cu filozofiile mele de ex-puber, nevoit sa se maturizeze mai devreme decat impun legiile naturii. Tschuss!

Primul Pas

2007-11-11T20:19:00.000+02:00

8:21 ... Intre timp a ajuns sa fie 8:25. Au fost chiar patru minute in care m-am holbat la monitor. De ce scriu asta acum, aici, asa? Nu am idee. Poate doar pentru ca vreau sa imi ocup timpul cu ceva, sau e ceva care ma apasa si numai asa pot sa ma eliberez, ori am o pofta nebuna de tastat sau de batut campii – ah, dulcii mei campi, de cate ori am zburdat ca o gazela cu coada in vantul domol, de cate ori v-am colindat... – sau pur si simplu am inspiratie. Da, am inspiratie. Cel mai potrivit cuvant ‘’inspiratie’’.
‘’Our love floated out the window... Our love floated out the back door... Our love floated up in the skyes, in heaven, where it began : back in God’s hands.‘’
Ce versuri dramatice, chiar triste – sincer, nu ma ating deloc. Sunt neutre la ora asta pentru mine.
Desi, acum doua ore melodia asta ma facea sa lacrimez (cu colaborarea constiintei mele), acum a ajuns o gramada de sunete care-mi trec pe langa ureche fara ca al meu creier sa reactioneze in vre-un fel. Obisnuinta. Ca in multe cazuri, daca te obisnuiesti, nu mai ai aceeasi placere de a descoperi noul. Devine o rutina, misterul se elucideaza si tot patosul cercetarii ... se evapora ... instantaneu. E chiar ilar, nu? Uite, eu am zambit. Si tocmai am inceput sa rad. Stai... e ceva schimbat.
Ah, s-a terminat melodia – incredibil: am auzit. Parca era mai bine inainte... Hei, ce e asa liniste?
Hai, tipati, urlati, cantati, vorbiti, soptiti, taceti.
A inceput melodia, tot ce pot sa zic e ‘’sssst!’’.
Fascinant.
‘’I looked at your face... I saw that all the love had died... I saw that we have forgotten to take the time... ‘’
Sunet fad, dar placut. Tot fascinant.