Incertitudine

Am avut o discutie cu o prietena foarte buna despre fapte in general, totul a pornit de la ce inseamna de fapt "a face ceva cu cap"... Si campii au fost batuti si iar batuti in lung si-n lat si-n diagonala.
E incredibil cand vezi ca mai exista o persoana care se gandeste la exact aceleasi lucruri ca tine, are aceleasi intrebari si gasiti impreuna raspunsuri.
Mintea omului e ceva foarte complex, de fapt ceva infinit.
Si totusi, daca stai sa te gandesti, omul are un numar finit de neuroni - concluzia? Nu stiu, poate ma depaseste, dar un raspuns poate fi si ca de aici rezulta ca are un numar finit de ganduri, trairi, ca imaginatia nu este nelimitata. Si pana la urma cum e?
Si prietena asta a mea imi spunea ca sunt cam nebunatica din fire. Bine frate, sunt nebunatica da' nu ma duce valu' pana la jumatatea tarmului, deeeeeci tot ce fac, fac cu cap? Nu. Si eu ma las purtata de valuri, de ganduri, de imaginatie - dar cum toate astea sunt finite, e imposibil sa fac ceva fara cap.
Sau nu?
Viata nu ar fi frumoasa fara atatea incertitudini, daca as avea toate raspunsurile nu as mai putea folosi nici macar acea imaginatie finita sa imi formulez intrebarile. Sau daca as avea atatea intrebari si as putea raspunde la fiecare cu precizie, intrebarile s-ar termina la un moment dat, deci ajungem tot la partea cu viata plictisitoare.
Un cerc nu are inceput, noi suntem jucariile si cineva acolo sus, jos, poate dintr-o cutie, poate din frigider sau poate pur si simplu de peste tot ne coordoneaza.