Nu stiu cum a venit vorba intr-o discutie de vicii, si din viciu in viciu si din marturisiri in marturisiri am ajuns la o contradictie: cineva sustinea ca viciile sunt o dependenta, cineva o necesitate, iar cineva ca toate doua plus o metoda inconstienta de a indeparta gandurile negative. A patra ar fi ca sunt ceva inevitabil, ceva "dureros de dulce", ceva ce te face sa intelegi ca ai o singura viata si pe aia sa o traiesti.
Nu ma refer la viciile comune si nesanatoase, ma refer la cele mai profunde.
Imi place atunci cand port o discutie, indifferent de subiect, sa fie fara perdea, fara retineri, fara abtineri si cu glume.
Asa cum sustine si Bitza,,,
“eu le numesc vicii, atata timp cat cantitatea iti provoaca delicii; e vorba de dependenta, nu conteaza drogul”
toate curg
19 hours ago