Fragment din ceva ce va deveni in curand o carte... ;d
Stă. Stă şi se uită la strada aproape pustie pentru ora asta ... Geamul prăfuit de suflul timpului dă cartierului o notă de vechi. Perdeaua se leagană inocentă pe notele adierilor nocturne. Doi ochi caută neştiutori fantomele trecutului care o bântuie ..
"Only... can make me smile... miles... "; fredona uşor versurile melodiei care o calmau de fiecare data. Luna, sălbatica luna, făclia ce niciodată nu ajunge cenuşă, valsează printre norii înecaţi de fum... Aleea Nr. 13 pare desprinsă dintr-un tablou din alt secol .. e o zi ciudată, dar pentru Ea la fel ca celelalte. Şi norii, speriaţi de monotonia ce domneşte peste lume, încep subit să îşi verse lacrimile reci peste tot, iar ceaţa se spulberă. Scoate mâna timid pe geam; tresare. Respiră zgomotos, fiecare gură de aer invadându-i fiecare părticica din plămâni. Pur şi simplu îi plăcea să fie scăldată în lacrimile eterului... poate trata ploaia cu indiferenţă... poate nici nu o simţea. Poate.
No comments:
Post a Comment