Nu vreau sa spun "La revedere!" inainte sa fi inceput cu adevarat; sa inchid ochii inainte sa fi privit in ansamblu catre ce urma sa fie, sa expir ultima gura de aer proaspat inainte sa-mi invadeze plamanii, sa inghit in graba inainte sa degust, sa inchid gura inainte sa vorbesc...
Nu vreau sa trec prin secunde ca picaturile de ploaie prin vazduh. Spune-mi, daca as pocni din degete si intr-o fractiune de secunda s-ar derula totul in fata noastra, nisipul din clepsidra ar urca inapoi, pot sa fiu sigura ca aud aceleasi voci? ca simt aceleasi mirosuri? ca ating aceleasi lucruri? ca zambesc la aceleasi gesturi? aceleasi zambete?
Nu ma lasa sa te las, desi zarurile au fost aruncate - inchide ochii si ia-le inapoi in mana: mai incearca, inca o data, iar si iar ...
In mintea noastra deruleaza aceeasi pelicula la nesfarsit. Patrunde-mi gandurile si schimba scenariul.
Desi orele curg mereu in acelasi sens, asteptam sa vina cineva cu o oglinda sa le intoarca, sa curga timpul de jos in sus, de la dreapta la stanga ... Nu regretam nimic. Dar aceeasi intrebare: ce-ar fi daca...?
Si apoi faci o poza. Sa oprim timpul in loc - macar pe hartie, sa traiesti aceeasi clipa la nesfarsit.
De la gand la fapta e cale lunga. Esti intr-un loc, aici, de exemplu, tu - esti gand, dorinta nematerializata, pasiune rece, adevar intrepatruns de teatru. Ah, te cunosti, maine garantez ca nu vei mai fi cum esti azi, nu plange dupa fapte - simte si zambeste amintindu-ti.
Te bucuri ca esti elevul sau eleva silitoare prezent respectiv prezenta mereu in mintea cuiva, ca asisti la fiecare traire, sentiment.
Nici tu nu stii.
papucii și rațele
1 week ago
1 comment:
Uite cine avea blog si eu nu stiam.
Post a Comment