Am ramas prizoniera intre viata si moarte. Picuri de apa tulbure imi curg din ochi. Ma duci spre rai, insa lumea viilor striga cu voci obscure dupa mine Te string in gandul etern al iubirii, te chem ca sa ma salvezi dar eviti sa apari, m-ai lasat singura in pustietatea cimitirului vietii. Ai luat cu tine toate visele mele, toate sperantele mi le-ai innecat in fantana suferintei; monotonia cimitirului vietii, ce tu l-ai colorat, isi capata iar intunecimea... Sunt iar o pata pe arta tristetii, inca simt fiorul sangelui fierbinte ce imi tulbura corpul atunci cand vorbeam cu tine: fiecare suferinta scursa pe obraz imi intaraste mintea prin inferne de durere... E deja tarziu si sangele se incheaga pe amintiri, iubirea a murit si doar tu o poti trezi din somnul vesnic; ai adormit, lasandu-mi ochii tulburati de lacrimile iubirii ce ti-o port... In obscuritatea noptii gandului meu eu inca te caut.... Imi doresc patima pasiunii tale, inca tanjesc dupa strigatele trupului tau; cu aripi de plumb ma chinui sa zbor.. sa ating eternitatea ce e dincolo de superficialitatea pamantului. Ma lupt cu norii de suferinta si amintiri. Aripile impreunate ma impiedica sa ajung la tine... Mi-e greu sa lupt cu vesnicia dragostei, caci inima mi-e grea: mi-e ingreunata de dorul si iubire ce o am opentru tine; invat sa traiesc cu regretul ca nu pot arata cuvintelor sentimentul ce il port cu obsesie...
Foarte tare.
Speechless.
No comments:
Post a Comment