Sunday, December 28, 2008

Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!

Un mare intelept, absolvent al unei facultati cu renume, medaliat cu premiul Puli(i)-tzer pentru cel mai bun monolog in barul de pe colt, aducator de miresme mult intalnite prin carciumile de periferie, un om al carui sacou ros de vreme imbibat cu vodka importata de la calitate proasta in jos, un om in privirea caruia vedeai numai ... (intelepciune si bunatate - asta va asteptati sa spun, ha?) - da' nu prea vedeai, de la prea mult ceai si lapte cu cacao, pleoapele dumnealui, stimatul, nu stateau despartite la mai mult de un centimetru una de alta, manca-i-as ochisorii lui! si vocea ingrosata de la fum de pipa ( ... niste nenorocite de tigari Carpati), ca deh! un român demn, ca el nu se afuma decat cu tutun mioritic... - si acest intelept (sa-l numim X) spunea odata, in vremuri grele cu nopti albe si zile negre : Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!


Rodul imaginatiei mele, pretext sa ajung la ultima fraza.

3 comments:

INCERTITUDINI said...

"Cinismul" tau are o nota simpatica.Stii ceva? cum poti sa mananci asa ochi?iti raman in gat! Oricum, interesanta alegorie...

Ruxi. said...

e adevarat ce a zis!

INCERTITUDINI said...

Ce-a zis cine?